Lonea este, de fapt, centrul vechi al Petrilei. Acolo au fost construite şi au funcţionat primele instituţii publice. Şi, în vremurile bune, trăiau circa 100 de familii de evrei. Acum dacă mai sunt doi-trei. 

 

Dl. Iosif Emanoel este evreu şi a ajuns deja la vârsta a treia. Soţia lui este unguroaică, şi el acum a trecut la religia romano-catolică. Acum locuieşte în prima şcoală construită în Lonea, în 1876. Şcoală în care a învăţat şi el când era copil. Aşa cum a confirmat şi dl. Andrei Samuel, în Lonea, pe strada cu alimentara, la ultima casă pe stânga, exista demult, taaare demult, o sinagogă. Clădirea a rezista acolo cam până în 1955. Apoi a fost dărâmată. Acum locul nu mai are nicio amprenta evreiască. Aşa cum ne spune dl. Iosif Emanoel, numai dacă ai săpa ai mai da de rămăşiţele ei. Acesta ne povesteşte şi că bunicii lui sunt îngropaţi în fostul cimitir evreiesc. La fel ca şi sinagoga, cimitirul nu se mai vede. Acesta era situat între minele Lonea I şi Lonea II, chiar în zona carierei. Acum, acolo unde odată stăteau lespezile evreieşti, cresc pomi fructiferi. Dacă am săpa destul de adânc, sub rădăcinile acelor pomi firavi, am da de osemintele evreilor.

În zona în care era sinagoga, funcţiona şi o baie publică. Evreii ţineau foarte mult la igienă. Inclusiv religia le impunea ca măcar o dată pe săptămână să facă baie. Astfel,  baia publică îşi explică necesitatea.

Tot în acea zonă, se afla şi locul în care erau sacrificate animalele. Cu precădere păsări. Cei care făceau acest lucru erau bine instruiţi. Ei puteau spune dacă animalul este sau nu bun pentru consum. Niciodată animalul sacrificat nu era consumat mai târziu de 48 de ore. Evreii consumau şi carnea de vită, dar întotdeauna doar partea din faţă, niciodată partea din spate. 

Prin 1941, pe vremea regimului lui Antonescu, evreii au început să fie evacuaţi. I-au dus la Haţeg şi la Deva, unde au fost închişi. Iosif Emanoel povesteşte că tatăl lui, Desideriu Emanoel,  a fost dus la Deva. Acolo a stat închis. Are şi o fotografie pe care tatăl lui o trimisese familiei din lagărul din Deva. În cele din urmă, majoritatea evreilor au scăpat. Atunci, mulţi dintre evreii care au fost duşi la Deva sau Haţeg au rămas acolo. De exemplu, părinţii d-lui Andrei Samuel au rămas la Haţeg, el întorcându-se în Vale. Tatăl lui Iosif Emanoel a fost eliberat şi i s-a înmânat un permis de liberă trecere. Acum, în zilele noastre, dl. Iosif Emanoel a încercat să obţină la Curtea Europeană a Drepturilor Omului confirmarea cum că tatăl lui a fost deportat. Dar de aici a primit răspuns că nu există niciun document să ateste faptul că tatăl său a fost închis sau abuzat vreodată. 

Când i-am solicitat primarului Petrilei, dl. Ilie Păducel, câteva amănunte despre comunitatea evreiască, acesta nu-şi mai amintea exact. Nu a ştiut să ne spună nimic despre existenţa pe meleagurile petrilene a unui eventual cimitir. Însă Dumitru Răscolean, fostul viceprimar, şi-a amintit. El ne-a pus în legătură cu doi dintre evreii care mai sunt în viaţă în Vale şi care au multe de povestit.