|
.
19.01.2010, 11:14:46 | 0 comentarii | 702 vizualizari
Ciorba săracului în Valea Jiului
Articole de acelasi autor
de Alina PIPAN
Petroşani - Cantina socială are sediu nou. Unul conform standardelor
Când spunem cantină socială şi vorbim de Petroşani gândul ne duce la sediul dezastruos în care acest serviciu şi-a desfăşurat activitatea aproape un an. Fosta incintă era situată în Colonie şi era total improprie desfăşurării acestui tip de activitate.
Însă, începând de astăzi, cantina va funcţiona într-un spaţiu amenajat la parterul unui bloc de locuinţe sociale de lângă sediul jandarmerie, cel nou renovat. Până acum, persoanele cuprinse în program primeau hrană rece. Dar de azi acestea se vor aşeza din nou la masă şi vor dejuna zilnic în condiţii mult îmbunătăţite. În program sunt cuprinse 30 de familii, adică 68 de persoane. Pentru a beneficia de o masă caldă, gratuită, venitul beneficiarului nu trebuie să depăşească 125 de lei pe membru de familie, adică venitul minim garantat. La fel ca la Petrila, costul unei mese pe zi per beneficiar este de 6 lei.
Cantina nu serveşte doar interesele celor nevoiaşi. Aici pot lua masa şi persoane care au venitul mai mare decât cel minim garantat. Atâta doar că aceştia trebuie să plătească 30 la sută din costul mesei. În momentul de faţă, doar o singură persoană a ales această alternativă dar, având în vedere faptul că noua cantină este situată la parterul blocului de locuinţe sociale şi, de asemenea, punând la socoteală preţul favorabil al mesei, s-ar putea ca numărul acestora să se mărească.
Atât la Petrila, cât şi la Petroşani, programele organizaţiilor nonguvernamentale desfăşoară, în paralel, asemenea programe de protecţie socială. Acest tip de programe vine atât în ajutorul administraţiilor locale cât şi în ajutorul oamenilor necăjiţi.
Aninoasa - Singura cantină care a funcţionat vreodată a fost cea a minei
La Aninoasa nu există, în momentul de faţă, cantină socială. Deşi candidaţi ar fi. Dar costurile lunare, pentru asigurarea unei mese persoanelor cu venit minim garantat, ar fi destul de mari. Cheltuielile cresc direct proporţional cu numărul asistaţilor social.
Mihăiţă Nistor, viceprimarul Aninoasei, ne spune că la Aninoasa nu funcţionează şi nici nu a funcţionat vreo cantină socială. Singura cantină care a funcţionat ani de zile este fosta cantină a minei. Şi aici nu mâncau numai minerii. Însă, în vremurile bune, cantina era o componentă importantă a programului unui miner. Se încadra în comportamentul profesional şi îl definea.
Petrila - La cantina Serviciului de Asistenţă Socială mănâncă zilnic vreo 90 de copii
În Petrila nu există cantină socială destinată adulţilor sau familiilor sărace. Acest program social asigură masa zilnică doar copiilor din familiile cu ajutor social sau fără venit.
Ilie Păducel, primarul Petrilei, ne spune că, din ultimele lui informaţii, în jur de 100 de copii vin zilnic aici pentru a lua masa. Din bugetul local se plăteşte zilnic câte 6 lei pentru fiecare porţie. Adică 180 de lei pe lună pentru un beneficiar. Majoritatea părinţilor care-şi trimit copiii să mănânce aici nu au 180 de lei pentru mâncare în fiecare lună. Şi asta doar pentru masa de prânz. Am fost să vedem cantina socială din Petrila. Aceasta se află la cap de linie. Este o încăpere simplă, curată, cu câţiva angajaţi care gătesc zilnic pentru zeci de copii. O angajată a cantinei ne spune că, zilele acestea, sunt cam 85 de copii care vin la masă. Chiar mi-a spus că ar fi fost mai potrivit să merg într-o zi acolo la ora 12, ora mesei, şi să-i văd pe copii la masă, să văd ce mănâncă. Când am ajuns noi, pe la ora 14:30, programul cantinei se încheiase deja. Totul era spălat şi pus la locul lui. În cantină era linişte.
La cantina săracilor din Vulcan le găseşti pe amândouă:
Şi mâncare, şi poftă de mâncare
Uite, măi, ce-ţi poate face trecerea timpului! Dau să-mi amintesc unde era, pe vremuri, cantina săracilor din Vulcan şi nu-mi venea clar în minte. Îi dau un telefon verişoarei mele Ţuca, care, şi ea, la început a fost un pic descumpănită. După care mi-a zis, mă, Ghiţă, nu cumva....
Da, aşa e fato, şi, dintr-o dată, a început să-mi ruleze-n cap filmul ăla cu săracii care veneau cu sufertaşele pline. Ai dreptate, acolo era. La „Dincă”! Oare câţi mai ştiu de cantina săracilor de atunci, aflată pe unde-i târgul săptămânal de acum? Tot pe unde era şi cinematograful de la Morişoara!
Acum, dacă stau să mă gândesc bine, nu ştiu cine-şi mai aduce aminte cu exactitate de când s-a mutat cantina săracilor unde este acum. În clădirea aceea de pe mâna stângă, cum cobori de la club în jos spre colonie. Aflată la intersecţia străzii Jiul cu drumeagul care - pe lângă fostul depozit de zaharoase, acum gubelă - duce la irehaş. E clădirea în a cărei sală de mese intră, o dată la patru ani, toată suflarea de peste optsprezece ani din „termice”. Nu ca să încarce în sufertaşe, ci ca să umple urna de voturi. Fiindcă, atunci, aici nu se mănâncă, ci se votează.
Sper să nu greşesc. Cred că doar la Vulcan mai funcţionează cantina de ajutor social. Cantina săracilor, cum îi zice lumea. În sensul că numai aici se mai dă mâncare gătită. Treabă pe care am văzut-o cu ochii mei marţi, 12 ianuarie, pe la douăsprezece şi un sfert. La cele două rânduri de mese, din stânga şi din dreapta, stăteau bărbaţi şi femei cu farfuriile pline în faţă. Din care culbutau cu poftă. Sunt din cei care, pentru ajutorul social pe care-l primesc de la primărie, trebuie să efectueze un număr de ore de muncă. În fiecare zi, la amiază, au asigurată masa de prânz. Nu cine ştie ce, dar e mâncare caldă care le prinde bine. Mi-am dat seama de asta după cum mâncau. Nu i-am auzit făcând nazuri. Doar câteva femei mai ruşinoase s-au ferit când au văzut aparatul de fotografiat. Nu am înţeles de ce şi le-am spus asta: mâncarea asta o primesc pe bună dreptate, pentru că muncesc pentru ea.
Marţea trecută, bunăoară, doamna Mara Coţa, care-i la bucătăria cantinei de doi ani şi jumătate, a gătit fasole uscată cu carne de porc. A pregătit nouăsprezece porţii. Sunt zile în care trebuie să pregătească masa şi pentru treizeci şi cinci de persoane. Depinde câţi din cei „cu ajutoru”, vin la muncă. Dar, în general, nu „sare” de douăzeci şi cinci zilnic. Asta, pentru că sunt şi din aceia care nu mănâncă aici, ci îşi duc mâncarea acasă.
Când nu au putut să ajungă la cantină, aşa cum a fost când au lucrat la cimitir, ălora care nu au avut chef să vină jos, în oraş, li s-au dat sandviciuri şi conserve, mai aflu de la doamna Mara Coţa. Care, în orele în care nu-i la bucătărie sau la ghişeul de la cantină, are ca sarcină să împartă făina şi zahărul venite de la Uniunea Europeană. Pentru vulcănenii îndreptăţiţi să primească aceste ajutoare au fost aduse 34.000 de kilograme de făină şi 9.700 kile de zahăr. Şi la Vulcan, ca peste tot, se dau 15 kile de făină pe cap de persoană şi 4 kilograme de zahăr. Şi, după coada care se formase la uşă, mi-am dat seama că oamenii nu aşteaptă să fie invitaţi special, ca să vină, să le ia.
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul |



