29.01.2010,  10:58:18 | 0 comentarii | 404 vizualizari
Lesia şi păstorul sufletelor
de Ziarul Vaii Jiului
Lesia lui Jean-Claude Rogliano din Corsica, tradus de Tatiana Blendea, în original având titlul Le berger des morts (Mal’Concilio), este, stilistic, un roman poematic desfăşurat cinematografic; ca tramă, un roman despre iubire încheiată cu o crimă; social, un roman despre celălalt ca excepţie într-o lume uniformizată ca regulă; iar simbolic, un roman iniţiatic. Intuim în substratul romanului, graţie ultimului nivel, o poveste din lumea corsicană: prea cu uşurinţă elementele narativului se deschid simbolicului.
Povestea de dragoste a unui păstor devine pe neaşteptate povestea unui păstor de suflete. Întâmplările mici şi firave devin o întâmplare misterioasă ce-l poate privi pe fiecare. Un tânăr altfel decât ceilalţi, mut şi nebun, deschide în celălalt, în Lesia, iubirea, prin puritate şi descifrare a tâlcurilor cărţii trecută din mână în mână şi a părţii din umbră a naturii, ca, în cele din urmă, prin aceasta, să-i deschidă calea dincolo, în lumea ce ne este atât de aproape şi pe care nu o percepem decât ca pe un mare mister. Pe neaşteptate, firava şi ciudata poveste de dragoste devine povestea iniţierii întru moarte.
Un tânăr păstor urmăreşte în timpul
ceremoniilor religioase în biserica din Tevola, ascuns în spatele confesionalului unde erau targa morţilor şi masa pentru depunerea acestora, pe Lesia, fiica lui Dom Manfredo, “omul cel mai bogat, cel mai ascultat şi cel mai de temut din regiune”. În prăbuşirea peste obiecte, ochii lui întâlnesc pe ai fetei şi, speriat de mulţime, fuge în adăpostul său, un cuptor nefolosit, din cătunul Torremorta, părăsit de la poalele muntelui, cu casele ruinate, locuite doar de lilieci şi şobolani. Copilul este altfel decât ceilalţi: orfan, tatăl l-a scos viu de sub cadavrul mamei lovită de fulger, a încercat să-l facă să vorbească, dar nu a reuşit decât să-i deschidă sensul literelor şi cuvintelor din cartea veche; l-a părăsit în lumea aceasta, lăsându-i doar posibilitatea visării şi arta vânătorii; are părul alb şi privirea “halucinantă”, pătrunzătoare dincolo. Cu teamă de oameni, între el şi aceştia adâncindu-se prăpastia, începând din clipa salvării bufniţei (semnificativ, simbol al înţelepciunii) din mâinile unui înrăit grup de copii. Mai sus de Tevola şi Torremorta, pe culmea golaşă a muntelui se înalţă înfiorător şi parcă fără vârstă Copacul, numit, nu întâmplător, de ţăranii de jos, Mal’Concilio. Un simbol funerar, o axă a lumii, un copac al morţii şi al vieţii. “În timpul şezătorilor de iarnă, bătrânele făcându-şi semnul crucii şoptesc numele tău şi acela al flăcăilor şi fetelor care, în anumite seri, au dispărut pentru totdeauna şi de care doar ele îşi mai amintesc. Apoi, privind pe furiş în jurul lor, ele evocă cu cuvinte ferite scorbura săpată în trunchi: ‘Acolo, şoptesc ele, ielele se îmbată de sânge; ele ies cu vigoare nouă şi coboară în sat şi pe câmpuri…’ Acolo, se spune de asemenea că “mezzerii” primesc harul care le permite să treacă pe celălalt mal şi adesea în acest loc începe misiunea lor.” În scorbura uriaşului şi sinistrului copac se află o bucată de stâncă, “plată ca o piatră de mormânt”, printr-un orificiu se vede un petec de cer şi o stea. Întreg romanul este o invocare corală a Copacului. Acest tânăr altfel şi nebun, fără Dumnezeu dar ales dintr-o ordine a acestuia, păstorul sălbatic, care a ales-o pe Lesia, este ales de aceasta. “Totul era frumos, Lesia venise într-adevăr, munţii şi văile o spuneau pentru că erau atât de frumoase…” Ea îl urmează noapte de noapte, pe munte şi în misteriosul Torremorta, spre izvorul torentului de apă ce trece pe lângă Copac, al cataractei, de unde el îi aduce un buchet de flori albastre, îl face să vorbească, îl detaşează de ostilitatea sătenilor şi-l însoţeşte în halucinanta lume a visului; el îi dă ocol locuinţei, Casamora, îi elimină pe cei care vin să o împeţească, contrar aşteptărilor, pe trufaşul şi dispreţuitorul Timante lăsându-l fără dinţi, îi spune poveşti despre Sufletul Rătăcitor şi Spiritul Ceţii, îi descifrează tâlcurile cărţii cu filele bătrâne, o face să înţeleagă firea lucrurilor şi a naturii, o împrieteneşte cu cele mai primejdioase animale, îi demonstrează arta vânătorii prin uciderea straniului şi uriaşului mistreţ, numit Demonio, ce omora animale şi localnici, chiar pe Carlone, pe cel mai iscusit vânător dintre aceştia, şi-l dă pradă corbilor. Şi conform poveştii, între el şi animal se interpune o faţă. “Şi această fiinţă pe care o va recunoaşte el, nu i-a vrut moartea. El va şti numai înaintea altora că aceasta nu va mai face parte dintre vii şi spre care casă va trebui să conducă Cortegiul Morţilor. Şi când Confreria Morţilor, precedând-o pe cea a sătenilor, va lua cu sine acest bărbat sau această femeie, el, Mazzeru, îl va însoţi şi-l va ajuta să traverseze torentul astfel ca totul să fie îndeplinit”. Faţa interpusă este a Lesiei. După dispariţia Lesiei trei zile, păstorul căutând-o continuu, de Crăciun, el se retrage la straniul Copac, Mal’Concilio. Lesia apare în rochie albă. În lumina Lunii. Straniu, îi ordonă să intre în Copac. Intră şi ea. Se întinde pe lespede ca o “ofrandă” şi-l îmbie: “Este un aşa de mare păcat că doresc să cunosc această plăcere a cărei singură idee aprinde ochii bărbaţilor când privesc fetele?” Cuprins de furie, păstorul o ucide. “La marginea unui ţinut interzis s-a desfăşurat un fel de nuntă.”
Mal’Concilio nu a putut să fie sfidat. Subiectul simplu şi misterios al romanului se luminează ca poveste. 
O poveste atât de firească şi de stranie curge dintr-o lume stranie în alta firească; pare a nu avea nimic natural deşi prin descifrarea unor taine şi mistere ale naturii devine atât de naturală, încât omul – prin celălalt ca alteritate a sa, ca adevărat cordon ombilical – se deschide misterelor naturii şi în mod firesc şi misterios se integrează în ea. Povestea de dragoste sfârşeşte într-o crimă în scorbura celui mai misterios copac al ţinutului. Romanul lui Jean-Claude Rogliano este un poem închinat Copacului, scorbura copacului fiind corabia trecerii dincolo, fiind locul de naştere, de despărţire a purităţii de lumea prea strâmtă a intereselor şi neînţelegerilor, a orgoliilor şi meschineriilor, şi trecere a acesteia în orizontul luminii. Copacul este cavou şi stâlp funerar, legătură între viaţă şi moarte, cu răsturnare a ultimei în viaţă. Micile întâmplări ale romanului se petrec noaptea, numai ultima în zori; ele se întind pe traseul toamnei deschise în iarnă, ultima în zorii zilei de Crăciun, a naşterii Mântuitorului. 
Perspectiva din care este reprezentată şi analizată lumea romanului Lesia aparţine protagonistului, după consumarea poveştii. În spatele acestuia se află cartea păstrată într-un cufăr vechi, lăsată din părinţi în părinţi. Păstorul naiv şi iniţiator, prin iubirea declanşată, îşi duce iubita în lumea morţii. El, creatură anormală, deschide asupra lumii un punct de vedere aparte, inedit şi normal, o luminează în partea misterioasă, noptoasă. Se situează la joncţiunea dintre lumea ţăranilor, închisă, supusă ordinii diurne, şi lumea morţii, deschisă, supusă ordinii nocturne şi divine. El, însoţitorul în mister şi necunoscut, respins de lume şi răutatea acesteia, păstor mut şi cititor în cartea venită de la începuturi, vorbitor prin iubirea celei care se lasă însoţită în descifrarea tainelor lumii la trecerea de nivel ontic, el se luminează ca păstor de suflete, purtător al unui mesaj simbolic: la trecerea dincolo făptura umană trebuie să aibă puritatea din ziua venirii, a copilului. Cu sufletul cu care ai venit cu acela trebuie să pleci; scoriile ce s-au strâns pe el trebuie să cadă. În cazul de faţă, Lesia nu este lăsată să se întineze. Trece dincolo ca un înger. Numai astfel trebuie să treacă un om: acesta este sensul iniţierii, cerinţa pe care o impune acest păstor de suflete. Ea denotă o naturală şi dumnezeiască înţelepciune. El poate să o formuleze, fiindcă se află între lumi, în poarta dintre acestea; din cuptorul unde cândva lumea satului cocea pâinea, prin uşiţa pe unde era introdus aluatul, priveşte lumea, are o perspectivă privilegiată din care judecă, ochiul său este al copilului. La finalul romanului îţi dai seama de un alt tâlc: lumea merită a fi trăită, dar văzută cu ochiul copilului. Această perspectivă este marcată în roman prin candoare şi nebunie, prin copilul cu părul alb şi privirea halucinantă. De aceea Lesia îl alege; fecioara este cea care îl caută, care se lasă iniţiată în misterele, visele şi poezia lumii şi, în final, a morţii. Iubirea dintre cei doi se dezvăluie ca limb al morţii. Crima din final se deschide într-o lumină care o anulează, se deschide simbolic în curăţirea faptei şi puritatea trecerii dincolo. Păstorul de suflete, păstorul morţilor se află la adăpostul simbolului.
Lesia, romanul lui Jean-Claude Rogliano este poematic, cu o stilistică evocatoare, desfăşurată parcă pe versete; structura este simplă: protagonistul evocă faptele şi întâmplările cronologic, dar cu aură misterioasă. Este meritul autorului că din îmbinarea lor face să avem povestea păstorului de suflete şi lumea noastră, sau, mai bine zis, păstorul spunându-ne povestea sufletului: povestea morţii sub chipul unei poveşti de iubire.
 
Dumitru VELEA

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 2 ori 7  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal





* * *
* * *
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter