Spre organizaţia de mai sus s-au grăbit să rupă uşa angajaţii de la curent. Băieţii cu contoarul, obişnuiţi să transpire pe salarii peste medie, ne-au umplut de mirare în urmă cu câteva zile. Când, la factură, ne-au anunţat că-i putem informa cu privire la index prin intermediul unei linii telefonice de tip telverde în perioada 21 - 31 februarie. Atunci probabil că gândesc şi ăştia de la curent. Prin 30 şi 31 februarie, în fiecare an....

* * * 

Galeria cu distraţi trebuie musai să-i includă şi pe cei ce produc “Buza Finom Liszt Totkomlosi Malon”, adică făină. Produsul, disponibil în reţeaua comercială din Valea Jiului, expiră, ţineţi-vă bine, în 31.02.2010. Adică... niciodată? Cam asta a fost trea­ba cu clubul distraţilor. 

* * * 

În cel al frustraţilor şef e, în mod cert, fostul ziarist Mircea Bujorescu. Pentru că nu mai face teren de 20 de ani, răpus profesional de patima alcoolului, Bujorescu - treaz de acasă până maxim la Montana - suge din pix şi, din când în când, comite

câte-o scriere găzduită generos de un cotidian sterp, mereu în căutare de fraieri care să-i umple paginile din ce în ce mai goale, mai puţine şi... mai mici. Bujorescu, individul ale cărui calităţi mai pot fi amintite numai alături de  “ex” şi “fost”, se arată indignat (hâc!) de faptul că singurul cotidian cu conţinut chiar de cotidian e disponibil gratuit, la prima oră, în majoritatea localurilor publice din Valea Jiului.  E nefiresc pentru Bujorescu. De ce? El se trezeşte la prima oră acoperit cu ziare. Nu le mai scrie şi nu le mai citeşte de 20 de ani. Păi unde, bre, nea Mircea, să se citească ziarul la prima oră, de nu la cafenea? Neavând loc de muncă în media, Bujorescu şi-ar putea utiliza în mod benefic timpul lecturând ediţiile voluminoase ale cotidianului nostru (cum el n-a fost şi nu va fi vreodată în stare să producă). Sau să dea afară muştele din parcul “Carol Schreter”, că tot se apropie primăvara.  Te roade, Buji (hâc!)? De ce? Pen’ că la ziarele aerisite în care dai cu pixul nu se abonează nimeni (ştiai că majoritatea localurilor se ABONEAZĂ la “Ziarul ...” pentru a face pe plac clienţilor?). Pen că, de 20 de ani, toate proiectele media la care ai participat s-au dus, cu succes, în cap. Pen’ că nici scrisul pe bonuri de masă (de la primărie) sau găini congelate (de la mogulul de hală) nu te-a readus la gloria (aia bună, nu a turnătorului) de altădată, când raportai zilnic PCR-ului ca reporter “la punct fix”.

Buji, dacă eşti treaz, ceea ce ţi-am dori măcar din când în când, meditează la asta! Cum e mai demn? Să scrii la un ziar cu tiraj, cu abonaţi (doar abonaţii fiind de vreo 2-3 ori decât tirajul vostru), cu dările achitate la zi (uneori chiar şi în avans), cu publicitate pe bune, nu pe bucă (hâc)? Sau să scrii la unul care se prezintă cu declaraţii false de tiraj la licitaţii (de foame şi ruşine, desigur)? Tu ai ales! Iar Tibi Iacob-Ridzi, dacă n-are ce să-ţi dea de treabă, măcar să-ţi dea şi ţie medalia “ProCurve”. Că tot a ajuns, mai nou, la valoarea unui  bilet de maxi-taxi “de la Cimpa până la Câmpu lui Neag”. Tovarăşe ziarist Bujorescu, cu respect şi mâna dreaptă la chipiu, nu te mai agita: te-ai ofilit ca salata. Şi ai devenit istorie. De aprozar. Hai, pa!