În câteva episoade anterioare din „Istoria speologiei în Valea Jiului” am folosit în exprimare pentru Peştera Bolii câţiva termeni – „Bolii - vecina din ogdară”, „Sublima Doamnă”, „Misterioasa Peşteră Bolii” – tocmai pentru a o dezmierda, pentru a-i oferi creditul de favorită, deşi ea nu este frumoasă. Este grandioasă... dar nu frumoasă.

În ghidul turistic al regiunii Hunedoara, editat în 1965 la Întreprinderea Poligrafică Arta-grafică” Bucureşti, ce a apărut în 10.000 de exemplare, putem lectura la pagina 146 traseul 15 privind zona Băniţa, Cetatea Dacică de la Băniţa, Peştera Bolii, unde se menţionează foarte succint: „Peştera Bolii, situată în faţa Dealului Cetăţii, pe marginea căii ferate, în imediata apropiere a staţiei CFR, e cunoscută ca una dintre peşterile mari ale Transilvaniei”. Autorul ghidului turistic, doc. Octavian Floca, la acea vreme directorul Muzeului de Arheologie din Deva, tratează mult mai vast Cetatea Dacică de la Băniţa datorită faptului că a făcut personal prospecţiuni arheologice în Cetate, fiind arheolog. Despre potenţialul speologic al cetăţii am avut consultaţii reciproce în anul 1985, subiect pe care îl voi trata în viitor mai pe larg. Octavian Floca are circumstanţe atenu­ante privind expresia folosită în ghid (de altfel nevinovată) faţă de expresia: „una dintre cele mai mari peşteri din Transilvania”. A doua circumstanţă atenuantă este faptul că în peşteră s-au făcut studii de către specialiştii Institutului de Speologie decât foarte târziu, iar publicarea lor a avut loc la doi ani după apariţia ghidului, respectiv în 1967.

Localizarea peşterii este legată de staţia CFR Peştera Bolii ce se află în dreapta trecerii de nivel, staţia fiind o clădire cu un etaj, şi dacă urmăm drumul de macadam spre satul Peştera şi spre intrarea din amonte a Peşterii Bolii vom găsi ghidul Peşterii Bolii ce ne va lumina traseul prin peştera ce dispune de podeţe - ingenios proiectate şi maiestuos realizate de Sorin Sanda - ce traversează desele meandre ale pârâului Galbena, Galbina sau Jupâneasa, ce nu izvorăşte din peşteră – după cum susţin unii.

Sunt de principiul că un monument al naturii este cel mai bine protejat dacă este redat vizitatorilor, turiştilor dar... în spiritul unor „legi” legate de psihologia maselor, comportamentul colectiv şi însuşirea unor scăpări de către administratori pentru a nu dăuna peşterii, habitatului subteran. Nu doar beneficiul trebuie să fie scopul, dar... despre cum arată peştera la această dată (nu ştiu din vina cui) vom discuta cu altă ocazie.

Peştera Bolii este în ograda noastră, peşteră ce a urzit legende şi care ne oferă realităţi petrecute în întunericul ei.

 

Misterioasa Peşteră Bolii

Mi-am propus să tratez în acest episod evenimentele culturale desfăşurate în Peştera Bolii de-a lungul anilor. Dintre cei ce au studiat peştera şi au făcut cunoscute informaţiile se numără M.J. Ackner, în 1838, iar A. Bielz, începând din 1881, face o descriere a peşterii. În 1927 J. Roth, biolog, cercetează fauna din peşteră. Într-o perioadă relativ lungă (1951-1964) cercetători ai Institutului de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti calcă „pragul” peşterii, iar în 1967 sunt publicate rezultatele cercetărilor şi un plan al peşterii „Galeria principală, lungă de 455 metri...”. Ca orice copil, această peşteră a crescut iar în prezent are peste 1.700 de metri.

În anul 1968 descopăr împreună cu un coleg o peşteră fosilă, concreţionată şi foarte meandrată ce trebuie să fi fost iniţial cursul actualului pârâu. Ocazie cu care iau legătura, prin intermediul ziarului „Scânteia Tineretului”, cu Traian Orhidan, directorul ISER din Bucureşti pentru consultaţii de specialitate. Dar despre istoria acestei peşteri voi reveni pe viitor, deşi am mai scris.

 

Peştera şi muzica

Începuturile acţiunile culturale în „Sala de dans” a Peşterii Bolii au precedat amenajării căilor de acces şi a podeţelor, peştera putând fi parcursă integral, acesta întâmplându-se prin 1920. Anterior amenajărilor, cei care se încu­metau a parcurge peştera o făceau fie prin apă, fie călare.

Astfel, pentru o perioadă de mai bine de zece ani, în peşteră se desfăşurau diferite acţiuni, concerte de fanfară, recitaluri corale cu ocazia diferitelor evenimente dar în special de „Maialeş” – de sărbătoarea verdeţii, când portalul peşterii se împodobea cu mesteceni – obicei folosit şi la casele orăşenilor, fixându-se un mesteacăn în poartă.

După 86 de ani de la construirea primelor podeţe pe piloni de beton, cu longeroane de şină îngustă şi podium de lemn, acestea s-au degradat atât din cauza viiturilor, cât şi din cauza umidităţii crescute (98 la sută) dar şi datorită omului de tip „homoporcus”.

Aşadar, Asociaţia Petro Aqua a avut iniţiativa de a prelua proiectul de amenajare a noilor podeţe, lucrare ce a început în luna martie 2006 şi care este realizată în proporţie de 70 la sută la această dată. Iniţial s-a stabilit de către administratori o zi a Peşterii Bolii, ocazie cu care se ţin concerte, se acordă diplome.

 

Conform tradiţiilor înaintaşilor,

s-a debutat de 1 Mai 2006 cu concertul fanfarei din Vulcan, programul artistic al copiilor din Băniţa, ocazie cu care s-a oficiat o slujbă de sfinţire a icoanei Sfânta Varvara – aşezată lângă marele bolovan din „Sala de dans”.

Tot în 2006, în 5 iulie, Peştera Bolii a fost gazda unui concert de muzică religioasă susţinut, printre alţii, de „Acapella” şi corul Catedralei Ortodoxe din Orăştie, corul Bisericii Catolice din Petroşani. Au fost expuse lucrările de artă plastică cu tematică religioasă ale artistei Ana Ghizela Kolbert.

Despre alte evenimente culturale petrecute până în prezent în episodul următor.