Reporter: Meşteşugăritul confecţiilor metalice a fost un hobby sau a avut rădăcini mai vechi în sufletul dumneavoastră?

Viorel Stroie: Eu toată viaţa mea, cât am fost angajat, am lucrat numai la mecanică de întreţinere. Asta e meseria mea de bază, lăcătuş de întreţinere. Apoi acum vreo 7-8 ani mi-am deschis propria mea afacere, confecţiile metalice. Exact cum se spune, cel mai bine e să fii propriul tău şef. Deci, cel mai bine e să lucrezi pentru tine şi pentru familia ta. Asta m-a determinat să am propria mea afacere şi să lucrez numai pentru mine. Eu zic că am făcut o alegere bună.

Reporter: Cu ce vă ocupaţi în atelierul dumneavoastră, ce tip de confecţii meşteşugăriţi?

V.S.: Eu doar le asamblez. Am un distribuitor, un importator mai bine zis şi eu iau de la el toate elementele de fier forjat la prima mână şi le asamblez în funcţie de preferinţele clientului. Interesant e că piaţa mea de desfacere nu e dezvoltată local. Eu nu fac şi nu vând aproape nimic în Valea Jiului. Am Deva, am Târgu-Jiu. Eu lucrez, să zic aşa, afară din Vale.

Reporter: În afacerea dumneavoastră munciţi singur sau aveţi şi ajutor?

V.S.: Sunt singur. Am statutul de persoană fizică autorizată, nu am angajaţi, că nici nu-mi dă voie legea. Aşa mai am un prieten căruia îi place mult să lucreze cu fierul forjat şi când am vreo lucrare mai deosebită vine şi mă ajută. Dar, în rest, eu le fac singur. Eu sunt singur în Valea Jiului în acest tip de confecţii metalice. Şi îţi spun sincer, eu nu am treabă cu comerţul, nu sunt un bun comerciant, eu sunt lăcătuş mecanic. Dar eu nu meşteresc, eu tot ce fac aici, o fac din suflet, le creez. Pentru că, atunci când faci chiar şi o poartă, îţi trebuie de foarte multe ori imaginaţie.

Reporter:  Se împacă bine latura dumneavoastră artistică cu cea, ca să zic aşa, mecanică?

V.S.: Păi, având în vedere că în metaloplastie am 3 expoziţii personale şi 11 de grup, eu zic că se împacă chiar foarte bine. Şi eu chiar şi când asamblez elementele de fier forjat, văd lucrul ăsta tot ca pe ceva pe care îl faci din suflet. Am fost în multe locuri, vorbesc în ţară, şi am văzut multe garduri de garduri şi porţi de porţi. Numai la noi în Valea Jiului am văzut garduri din plase de mină. Oare de ce? E ieftin şi uşor de procurat. În toată ţara pe unde am umblat nu am văzut garduri din aşa ceva. Sau gardurile din scândură. Scândura e ceva provizoriu, până îţi termini construcţia. Pe când un gard din fier forjat... O astfel de lucrare te poate lăsa cu gura căscată. La noi în loc să facem ceva durabil, să îl avem toată viaţa, noi umblăm numai cu improvizaţii. Omul din Valea Jiului, din lipsa banilor, nu se mai uită la latura artistică a vieţii, pentru că un gard, oricum ar fi el, îţi arată totuşi ce se poate ascunde în spatele lui, ştii la ce să te aştepţi.

 

Răzvan NECREALĂ