Aşa cum v-am anunţat, pe data de 4 decembrie 2009, de Sfânta Mare Muceniţă Varvara – Ocrotitoarea minerilor, Preasfinţia Sa, Episcopul Gurie Georgiu, s-a aflat la Petroşani, unde, la Biserica “Sfânta Varvara” din Aeroport, a oficiat slujba de liturghie, împreună cu un sobor de 13 preoţi de la bisericile din Valea Jiului şi cu protopopul Dorel Pogan. Fiind vorba de Ziua Sfintei Varvara, o zi specială pentru locuitorii acestei zone, normal că după slujba de liturghie a avut loc şi o slujbă de pomenire a tuturor celor care şi-au pierdut viaţa în subteranele minelor din Valea Jiului. Apoi, în aer liber, parohul Octavian Pătraşcu a cinstit toţi invitaţii şi pe toţi enoriaşii care au participat la slujbă cu bucate de post. Înainte de acestea, dimineaţa la ora 9:00, Episcopul a fost întâmpinat aşa cum se cuvine de protopopul Dorel Pogan, de parohul Bisericii “Sfânta Varvara” din Aeroport, părintele Octavian Pătraşcu şi de alţi preoţi, printre care i-am recunoscut pe preotul lupenean Traian Ciocan sau pe părintele petroşenean Zărie. Un grup de copii şi câţiva cetăţeni îmbrăcaţi în frumoase straie momârlăneşti au întregit un tablou frumos, totul pe fondul clopotelor bisericii şi a toacei, care anunţau „musafiri de samă” şi începutul slujbei de dimineaţă.

Din păcate, Preasfinţia Sa NU a fost întâmpinat la acea oră de nicio oficialitate din partea Companiei Naţionale a Huilei Petroşani, sau din partea sindicatelor miniere, deşi vorbeam de cea mai mare sărbătoare a minerilor, trecută în calendarul ortodox şi nu vorbeam de o sărbătoare de partid, sau de o sărbătoare tehnico-politică. În plus, a venit la Petroşani, ca musafir, tocmai Episcopul judeţului, probabil persoana cea mai importantă din punct de vedere spiritual. O lipsă totală de politeţe, ca să nu-i spunem altcumva... Exact ca pe vremea comuniştilor – care fugeau de Biserică „ca dracul de tămâie” –, unii şi-au creat tot felul de alte activităţi, numai participarea la slujba de la biserică mai puţin! Activităţi care se puteau programa, bineînţeles, şi la alte ore decât cele din timpul slujbei. Poate pe viitor nu se vor mai repeta asemenea greşeli, impardonabile, asta ca să nu ne mirăm mai apoi de ce primim din partea lui Dumnezeu câteo pedeapsă, exact acolo unde ne doare cel mai tare.

Vă prezentăm mai jos interviul acordat ziarului nostru şi Revistei „Magazin Ortodox” de către întâiul Episcop al Devei şi Hunedoarei, după 250 de ani.

- Preasfinţia voastră, cum găsiţi azi Valea Jiului, o zonă aflată într-o zi de mare sărbătoare pentru locuitorii ei?

- Vin în Valea Jiului cu multă dragoste pentru toţi locuitorii de-aici, pentru toţi cei care s-au ostenit în decursul anilor în minele de cărbuni şi în toate lucrările care s-au desfăşurat aici, în aceste locuri binecuvântate de Dumnezeu. Mă bucur mult de întâlnirea cu preoţii de-aici, cu credincioşii şi nădăjduiesc că această primă întâlnire a mea să fie un început roditor în lucrarea lui Dumnezeu, în pastoraţie, în misiune aici.

- Am fost prezenţi la înscăunarea Preasfinţiei voastre de la Deva. Ne puteţi spune ce a simţit atunci primul Episcop al Devei şi Hunedoarei întronat după 250 de ani?

- Am simţit chemarea lui Dumnezeu la o lucrare sfântã pentru judeţul Hunedoara şi pentru toţi locuitorii şi credincioşii din aceastã parte binecuvântatã a ţãrii noastre. Un judeţ plin de tradiţii şi de istorie, un judeţ bogat, plin de resurse naturale şi de frumuseţi ale reliefului, dãruite de Dumnezeu.

- Cum aţi gãsit parohiile, protopopiatele, bisericile, enoriaşii, practic tot ceea ce ţine de latura bisericească? Ne gândim că v-aţi făcut deja o părere, chiar dacă nu a trecut multă vreme de când aţi fost înscăunat de Patriarhul României, Preafericitul Daniel, şi de înaltele feţe bisericeşti care l-au asistat la ceremonia de la Catedrala „Sfântul Nicolae” din Deva.

- Poate că este prea devreme să spun că mi-am făcut deja o părere, însă am găsit preoţi extrem de harnici şi de cumsecade, râvnitori şi doritori de o muncă susţinută, duhovnicească, în ogorul Domnului. Mai multe, despre toate celelalte, vor fi de spus peste ceva vreme, când voi avea tot tabloul complet.

- Ţinând cont că astăzi este Sfânta Varvara, poate că aveţi ceva de transmis minerilor Văii Jiului, deoarece vorbim astăzi tocmai de Ocrotitoarea minerilor.

- Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl să fie cu toţi locuitorii acestor oraşe şi în mod special cu minerii din Valea Jiului. Să le ajute Dumnezeu să îşi împlinească datoria acolo, fiecare unde este chemat.

- Lumea vă percepe în Valea Jiului ca fiind deja „episcopul nostru”, e normal aşa, deoarece până acum judeţul Hunedoara nu a avut un episcop ortodox propriu, cu sediu administrativ la Deva, capitala judeţului. Acest fapt va face să fiţi în continuare tot mai aproape de oameni, de credincioşi, bineînţeles ori de câte ori aceştia vor avea nevoie de dumneavoastră şi de Biserica Neamului?

- Asta este chemarea lui Dumnezeu şi misiunea pe care o avem, la care, iatã, vin cu drag sã slujesc pe Dumnezeu şi Biserica, în aceste ţinuturi minunate şi binecuvântate.

- Ne gândim că este firesc să aveţi ceva proiecte noi pentru început. Ştim că este greu să le spuneţi acum, dar măcar vreo două-trei puteţi să ne amintiţi?

- Proiectele Bisericii Ortodoxe Române probabil că se cunosc foarte bine. În primul rând misiunea, pastoraţia în rândul tuturor credincioşilor. Apoi, sigur că ne gândim la lucrarea misionară socială, la cea culturală sau la cea filantropică. În toate acestea sunt cuprinse lucrările Bisericii noastre.

- V-am auzit discursul de la Deva, care ni s-a părut unul foarte complex. Am văzut că aţi venit cu ceva nou: le-aţi transmis preoţilor să fie uniţi. Aţi dat un mesaj prin care aţi cerut ca Biserica Ortodoxă Hunedoreană să fie mai aproape de oameni, să sprijine şi mai mult decât până acum pe cei care au nevoie de ajutor social şi spiritual, deci împlinirea mai multor acţiuni caritabile din partea slujitorilor Bisericii noastre…

- Bineînţeles, ceea ce am spus atunci este valabil şi va fi valabil, v-am spus, am o misiune şi trebuie să o duc la îndeplinire. În ceea ce priveşte unitatea între preoţi, ea trebuie să fie înţeleasă ca fiind o unitate frăţească, o unitate duhovnicească, pentru că numai uniţi în numele lui Hristos noi ne vom putea împlini datoria.