De curând, în cartierul vulcănean Micro 3 B, “Dallas”, cum este el cunoscut, o acţiune în forţă a unui cetăţean care - cu o sentinţă judecătorească în mână - a demolat mai multe coteţe despre care spune că sunt amplasate ilegal pe pământul lui i-a fost total nefavorabilă primarului Gheorghe Ile. Fapt care s-a văzut în numărul de voturi luat - la secţiile de votare de la Şcoala Generală Nr. 6 - de candidatul susţinut de partidul domniei sale.

Încă de pe vremea lui Ceauşescu, în “Dallas”, mai sus de ultimele blocuri, mulţi locatari de aici şi-au ridicat coteţe. În care, ca tot omul, ţin un căţel şi cresc un purcel. Pentru unii, chichineţele astea sunt şi reşedinţă de vară. Ani şi ani, nimeni nu i-a întrebat de sănătate. Situaţia s-a schimbat, însă, de prin 2000 încoace. Când domnul Gheorghe Albescu, fiul celui care a deţinut aceste pământuri, a spus că e cazul să facă ordine şi în această privinţă.

Acum vreo două săptămâni, însoţit de executorul judecătoresc şi de câţiva jandarmi, dumnealui a adus un buldozer care s-a apucat să pună la pământ coteţele de pe o parte şi de alta a străzii Brazilor.

Care-i, de fapt, o potecă mai largă, care duce la casa pe care i-a lăsat-o moşternire bătrânul său. Normal că acţiunea aceasta a stârnit proteste. Dar, în final, proprietarilor de coteţe nu le-a rămas decât să se tânguiască, să înjure şi să blesteme. Au scăpat nevătămate doar cele ale căror deţinători au promis că vor cumpăra terenul pe care şi-au ridicat şoprurile şi coteţele.

Cu toate că domnul Gheorghe Albescu este în posesia Deciziei Civile nr.1684/2002, în faţa căreia, este de părere dumnealui, nimeni n-are ce să mai cârtească, unii dintre cei ale căror coteţe au fost făcute una cu pământul se războiesc în continuare cu dumnealui. Nu este, bunăoară, cazul domnului Ion Balaban. Pe care, ieri, l-am întâlnit primul când am dat o raită pe acolo. Dumnealui aduna ce se mai putea aduna de pe locul pe care fusese coteţul fratelui său Constantin. El îl are pe al lui în partea cealaltă a dealului. Spre Valea Preotesei. “Dar am fost avertizaţi, zice el cu amărăciune, că se dărâmă şi acolo”.

Domnul Gheorghe Rusanu este exact opusul primului meu interlocutor. El nici nu vrea să audă de demolare şi de cel care spune că-i proprietarul pământului pe care-şi are şandramaua. În Dallas mai nimeni nu-l ştie de Rusanu. Toţi îi zic “Nebunu’”.  Îl întreb dacă se supără dacă-l voi numi aşa în ziar. Spune că nu şi mă lămureşte de unde-i vine porecla asta. De la operaţia pe care a avut-o la cap. “Pământul e al Statului, spune Ghiţă “Nebunu”. El şi-a luat banii. E a lu’ Statu’ şi la Albescu nu-i dau nici cinci bani. Eu ştiu că l-a despăgubit pe timpul lu’ Ceauşescu. I-a dat pământ pe la Valea Arsului!”. Vecinul său - n-a vrut să-mi spună cum îl cheamă - se ţine şi el pe poziţie, dar e mai împăciuitor: “Nici eu nu plec. Să vină să măsoare, şi îi cumpăr. Eu îs nou venit aici. Nu ştiu dacă-i pământu’ lui”.

Cel mai pornit împotriva domnului Gheorghe Albescu este Liviu Săndulescu. Care, nu greşesc numindu-l aşa, este purtătorul de cuvânt al coteţarilor de aici. Domnul Liviu Săndulescu este categoric: terenul acesta este încă în proprietatea statului. Spune că asta se poate vedea în CF-ul nr.1100. “În care - detaliază dumnealui - sunt incluse şaptesprezece CF-uri. Albescu a fost expropriat în 1974 până hăt sus, dincolo de casă. Pe care eu ştiu că n-are acte”.

Săndulescu îmi arată zidul de bolţari de la coteţul fratelui său. Al lui a scăpat. Dar nu ştie pentru cât timp.

Liviu Săndulescu spune că acţiunea asta de demolare a fost abuzivă. Gheorghe Albescu a venit fără careva de la poliţie şi fără cineva care să identifice terenul, este de părere dumnealui. Ca să-i dovedească faptul că e, într-adevăr, proprietarul terenului, Liviu Săndulescu vrea de la Gheorghe Albescu următoarele dovezi: actul de proprietate pe teren şi extras din Cartea Funciară din mai 2009. “Are hotărâre judecăto­-rească să-i demoleze pe unii care de mult nu mai au coteţe aici, zice Săndulescu. Unii dintre ăia chiar au murit”.

Domnul Gheorghe Albescu este sătul de poveştile lui Liviu Săndulescu, pe care-l ştie ca fiind principalul instigator al deţinătorilor de coteţe. Cu care el se războieşte acum. “De 16 ani mă judec cu ei, zice Gheorghe Albescu. Acum am  Decizia Civilă nr.1684/2002 care e definitivă. Eu le-am pus clar: cine vrea să cumpere nu are decât. Îi costă 15 lei/metrul pătrat. Preţul acesta mai e valabil doar anul ăsta. La anu’ cine ştie ce o mai fi. Poate că o să fie mai mare.” Demolarea de acum două săptămâni, aflu tot de la domnul Albescu, a fost etapa I. În etapa a doua, care va fi în ianuarie-februarie 2010, scapă doar cei care, între timp, au făcut târgul cu dumnealui şi şi-au cumpărat pământul.

Dacă nu v-aţi prins care-i legătura între punerea la pământ a coteţelor şi numărul redus al votanţilor care-l preferă pe primarul Gheorghe Ile şi pe candidatul la prezidenţiale susţinut de dumnealui, mai staţi un picuţ. Cât să vă spun că, în prezent, un grup de cetăţeni de aici a dat în judecată Primăria Vulcan. De ce credeţi? Pentru că, după cum mi-a spus consilierul Ioan Dorel Şchiopu, administraţia publică vulcăneană nu vrea să recunoască faptul că pământurile pentru care ei se războiesc cu Gheorghe Albescu sunt pe domeniul public. Chestie despre care domnul Gheorghe Albescu spune că nu e treaba lui. Dumnealui având, după cum mi-a afirmat, o decizie judecătorească pe care o crede sfântă.

Ei, şi acum ajungem să facem legătura dintre coteţe şi numărul de voturi îngrijorător de redus pe care domnul Ile l-a scos aici pentru Traian Băsescu, candidatul susţinut de partidul dumnealui: 320 în 22 noiembrie şi 593 în turul doi al prezidenţialelor. Faţă de 1316 şi, respectiv, 1988, cât a avut cel al PSD-ului. Ei bine, în ziua aceea, în care “Dallas”-ul fierbea din cauza coteţelor acelea făcute praf, s-a întâmplat ca domnul primar Gheorghe Ile să fie taman acolo. Nu chiar pe unde-s coteţele acelea, ci printre blocuri. Acolo au sărit cu gura pe el vreo câţiva bărbaţi şi femei. Gheorghe Ile s-a jurat că nu ştie nimic de coteţele alea. Şi, dacă vă spun că şi eu înclin să-i dau dreptate, veţi spune că nu-s normal şi că încerc să mă dau bine cu el. Deloc. Mi-a confirmat asta însuşi domnul Gheorghe Albescu. Al cărui demers n-avea nimic cu instituţia în fruntea căreia se află Gheorghe Ile. Numai că explică-i asta omului de rând când acestuia i se ia ceva! 

Cam aşa stă treaba cu voturile din “Dallas”. De la chestia asta cu unde dai şi unde crapă, i-am făcut o sugestie domnului Gheorghe Albescu.

Ce-ar fi ca dumnealui să amâne etapa a II-a a demolărilor de coteţe. Pe care, în planurile domniei sale, a programat-o pentru primăvara anului viitor. Ce-ar fi să-i mai lase în pace un pic pe oameni şi să vină din nou cu buldozerul peste un an-doi. Cam în aprilie sau mai 2012. N-ar fi mai de efect?