La doar câţiva kilometri, mai în sus de Cabana „Groapa Seacă” din Munţii Parâng, la marginea drumului care duce spre Obârşia Lotrului-Voineasa, pe partea stângă în direcţia de mers spre Vâlcea, „Pe-un picior de plai/ Pe-o gură de Rai”, se poate observa, de ceva vreme încoace, o viitoare mănăstire.

 

Încadrându-se excelent în cadrul natural de la cota 1.700 de metri, Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului”, ctitorită de omul de afaceri petrilean Nicolae Gui, pare ca o lumină sfântă trimisă de Dumnezeu să lumineze şoseaua care leagă Petrila, Jieţul şi Valea Jiului de judeţul Vâlcea. De altfel, chiar ctitorul descrie mănăstirea din mijlocul naturii ca fiind exact ca „un brad împodobit magnific de Crăciun, cu o lumânare aprinsă în vârf, care să ne lumineze paşii şi mintea spre bunul Dumnezeu”. 

Acum aproape doi ani, în 2008, de Sfinţii Constantin şi Elena, avea loc punerea pietrei de temelie a viitoarei mănăstiri, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului, eveniment la care  participat un sobor de preoţi din Valea Jiului, în frunte cu episcopul Aradului şi Hunedoarei (de-atunci), Timotei Seviciu, şi protopopul Dorel Pogan. Vremea a trecut repede. De la acel moment şi până azi, aşa cum puteţi vedea şi în imaginile noastre, construcţia mănăstirii în sine a fost finalizată. Un timp record pentru o construcţie solidă, iar dacă ţinem cont că meritul este exclusiv al unui singur om, Nicolae Gui, laudele care se cuvin sunt cu atât mai mari.  

Lungimea corpului de mănăstire este de 26 de metri, naosul şi pronaosul are 7 metri lăţime, iar restul corpului are o lăţime de 14 metri. Turla are o înălţime de 14 metri de la nivelul pardoselii. Chiar dacă din exterior mănăstirea nu pare foarte mare, odată ce intri în ea, clădirea sfântă pare destul de spaţioasă, ceea ce ne face să spunem că Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” ar putea fi clasificată, ca şi dimensiune, în rândul mănăstirilor ortodoxe româneşti mijlocii. 

„Toate geamurile montate sunt din termopan, iar pe exterior toată Biserica este îmbrăcată cu polistiren, de jur împrejur, fapt care face să nu fie condens sau umezeală, deşi suntem la o altitudine ridicată, în mijlocul pădurii. Vreau să vă spun că pe masa care ţine loc acum de altar, este o găleată cu apă sfinţită. Deşi n-a fost căldură în mănăstire, cu tot gerul acesta din ianuarie, apa nu a îngheţat şi după cum vedeţi, chiar şi acum, înăuntru sunt 7-8 grade, poate şi mai bine. Semn că izolaţia a fost bine lucrată”, ne spune Nicolae Gui.

Am fost interesaţi să aflăm  care au fost motivele care l-au făcut pe ctitor să iniţieze acest proiect de suflet: „Copilărind pe această vale şi lucrând pe acest versant al Munţilor Parâng, încă din tinereţile mele, mi s-a părut aici a fi un loc extraordinar. Cel mai frumos loc pe care l-am văzut vreodată cred că se  numeşte Groapa Seacă. Pentru faptul că Dumnezeu a rânduit acest loc atât de minunat, m-am gândit că din cadrul natural lipseşte exact această mănăstire. Şi pentru că Dumnezeu mi-a dat atât de mult, încât eu nu puteam să-i  mulţumesc niciodată, nici măcar prin faptele şi rugăciunile mele de zi cu zi, am hotărât să ridic aici această mănăstire. Mulţumesc bunului Dumnezeu că m-a ajutat ca, într-un timp foarte scurt, într-un an şi două-trei luni de zile de la data sfinţirii, să reuşesc să ridic construcţia mănăstirii în sine”.

Încă nu este totul finalizat, dar în acest an, imediat după Sfintele Paşti, Nicolae Gui speră să continue lucrările care au mai rămas într-un ritm susţinut, astfel că pe data de 15 august, când va fi sărbătorit hramul mănăstirii, 80% din lucrări să fie gata.

„În momentul de faţă au mai rămas câteva lucruri esenţiale de efectuat, pictura mănăstirii, finalizarea şi dotarea chiliilor călugărilor, Sfântul Altar, alte mici dotări interioare pentru mănăstire şi montarea centralelor termice, una pentru chilii, bucătărie, coridoare şi baie şi alta pentru sfânta mănăstire. Mai este ceva de lucru, dar îi mulţumesc bunului Dumnezeu că îmi luminează calea şi în fiecare săptămână mai facem câte ceva pentru mănăstire. Şi, aşa cum spuneam, într-un timp foarte scurt am reuşit să facem ceea ce se vede. Sper ca în anul acesta să finalizăm toate lucrările ce ţin de construcţia mănăstirii trei-patru chilii, plus baia şi bucătăria din corpul de chilii”, ne-a declarat Nicolae Gui.  Care nu uită ca, prin intermediul ziarului, să mulţumească tuturor celor care l-au ajutat, atât constructorilor, cât şi feţelor bisericeşti: „Nu pot să nu-i mulţumesc Înalt Prea Sfinţiei Sale, Timotei Seviciu, care mi-a sprijinit iniţiativa încă de la început, domnia sa fiind atunci episcopul Hunedoarei. De asemenea mulţumesc protopopului Dorel Pogan şi, nu în ultimul rând, Mitropoliei. Iar acum, îi mulţumesc din suflet şi actualului episcop al Hunedoarei, Prea Sfinţia Sa Gurie Georgiu, pentru sprijinul şi sfaturile pe care mi le acordă, inclusiv prin sprijinul dat de a aduce aici câţiva călugări. Sper ca anul acesta, de hram, pe 15 august, să primească invitaţiile noastre şi să le şi onoreze, toate înaltele feţe bisericeşti, inclusiv Prea Fericitul Patriarh Daniel. Ar fi cel mai fericit moment pentru noi toţi!”.