Nu a trebuit să vină apa mare, ca să o dărâme. A trebuit doar ca vreo câţiva puşti să le zgâlţâie mai cu putere, pentru ca una dintre ele să ajungă în albia pârâului. Unde se afla şi ieri, când am făcut pozele pe care le aveţi în faţă.

 

Povestea e mai veche de o săptămână.

Dacă nu chiar de două. Atunci, am auzit de la cineva din Dealu Babii că patru băieţi au jucat un fotbal pe holda din apropierea celebrului pod despre care v-am mai vorbit. Cel pentru construcţia căruia s-au cheltuit opt sute de milioane de lei vechi. După fotbal, puştanii aceştia au trecut la treburi mai bărbăteşti. Au ochit balustradele de metal ale podului şi au început să le zgâlţâie. Înainte şi înapoi. Rezultatul efortului depus de cei patru este vizibil şi în prezent. Una dintre balustrade a ajuns în albia pârâului, iar cea din partea dreaptă cum mergi în sus nu se simte nici ea mai bine. Îi mai trebuie doar o buşitură ca să se vadă, pe ţevile care o compun, acţiunea forţei gravitaţionale.

La ora la care puştii se distrau de mama focului, un cetăţean din zonă a sunat la poliţie, iar la faţa locului au apărut câţiva agenţi de la Poliţia Comunitară. Şmecherii au fost amendaţi şi... cam atât. 

 

Ce poţi să crezi despre o astfel de lucrare

ajunsă aşa, după ce aceşti patru puşti şi-au pus mintea cu ea? Dacă, să presupunem, nu erau copiii aceia, ci o maşină care derapa pe pod? Se ducea în apă, împreună cu balustrada? Se ducea. Priviţi şi dumneavoastră cu ce holşuruburi este fixată balustrada! De tot râsul. E vorba de cele care sunt, fiindcă, în unele locuri, lipsesc. Probabil s-au terminat şi au fost înlocuite cu cuie. Oare cu ce ochi au privit podul consilierii vulcăneni din comisia de recepţie a lucrării? Asta dacă s-a făcut vreo recepţie. Cât despre modul în care au lucrat meseriaşii de la SC Alpin Construct şi SC Termoplast, ambele din Vulcan, un singur calificativ: de toată ruşinea!