Conferinţa de presă susţinută de ministrul Mediului şi Schimbărilor Climatice, Attila Korodi, la sediul staţiei de epurare de la Dănuţoni, cu ocazia evenimentului legat de finalizarea proiectului „Extinderea staţiei de epurare a apei uzate Dănuţoni, Valea Jiului” a adus pentru noi, cei din Valea Jiului, şi câteva răspunsuri la anumite probleme legate de mediu. 

 

Drumul spre Herculane mai aşteaptă 

Dintre întrebările ZVJ alegem două, una dintre acestea ţinând de situaţia drumului spre Herculane, care ar scoate din izolare Valea Jiului (uitaţi-vă numai ce s-a întâmplat când Defileul Jiului a fost blocat din cauza lucrărilor ce se exe­cută, iar DN 7A a fost închis din cauza inundaţiilor), dar ar crea şi multe alternative pentru dezvoltarea economică (în primul rând pe latură turistică) a Văii Jiului, mai cu seamă a centrului şi vestului acestei zone. L-am întrebat pe ministrul Korodi ce se întâmplă cu avizele de mediu, dacă acestea mai există şi dacă da, dacă sunt speranţe ca lucrările la drum să reînceapă.

„Sectorul de drum pe judeţul Hunedoara are aviz din 2005, lucrările pe tronsonul din judeţul Hunedoara sunt şi executate. Tronsoanele din judeţul Gorj şi Caraş-Severin sunt în diverse faze de contestare, nu ştiu dacă s-au finalizat, ce ştiu este faptul că organizaţiile de mediu au contestat acest drum (…). Astăzi m-am întâlnit şi cu comunitatea maghiară din Valea Jiului. Am discutat cu ei şi această problemă de deschidere a accesului Văii Jiului. În momentul în care faci o investiţie atât de importantă, este elementar ca să faci toate proiecţiile şi previziunile, ca să iei decizia cea mai bună. În momentul în care porneşti investiţia, trebuie să ai toate documentele legale. În momentul în care organizaţiile neguvernamentale atacă o astfel de investiţie pe anumite considerente şi vezi că în celelalte judeţe nu există autorizaţie, înseamnă că responsabilităţile celor de-acolo n-au fost făcute. Trebuie, deci, să vedem unde trec aceste drumuri, dacă au impact major asupra rezervaţiilor şi parcurilor naţionale. Dacă există posibilitate tehnică – şi sunt convins că există –, atunci putem rezolva, dar trebuie un efort al celor care se ocupă de aceste investiţii. Pe de altă parte mai trebuie spus ceva. Îmi amintesc de primul meu mandat, de drumul 66. În momentul când faci astfel de investiţii, din punct de vedere al PUG şi PUZ trebuie să vezi foarte bine ce vrei să faci cu zonarea respectivă. Pentru că un drum deschis creează o circulaţie. Nu este nicio problemă, pot fi tehnologii care să aducă zona la o zonă gestionabilă chiar dacă traficul e mai mare. Dar trebuie văzut ce se întâmplă cu construcţiile, cu urbanizarea… Au fost bine gândite? Pentru că, pe lângă accesul de ieşire dintr-o vale, proiectul trebuie să-ţi asigure şi protecţie de mediu şi să ai certitudinea că drumul nu-ţi va crea un haos în zonele unde până atunci exista o anumită protecţie specială, zone rare, unice. Aici trebuie văzut cum stă treaba (…).

 

Probleme mari la Mintia

Referitor la situaţia Termocentralei Mintia, care, de la 1 ianuarie 2015, va avea o problemă dacă, în cele din urmă conducerea CEH nu va face paşi importanţi în zona ce ţine de instalaţia de desulfurare, ministrul Attila Korodi ne-a mai uşurat puţin gândurile negre, în momentul în care ne-a spus: „…dacă vedem o evoluţie pozitivă şi încă ceva cât de cât rezolvat, atunci putem să spunem şi partenerilor noştri europeni că sunt aplecaţi spre aceste probleme de mediu, dar limitele financiare îi îngrădesc”. Asta înseamnă că sunt semne de clemenţă şi din partea U.E., prin intermediul ministerului Mediului, deşi problema cu chinezii trebuie rezolvată rapid de conducerea CEH şi a Termocentralei Mintia. Nu de altceva, dar fără Mintia despre ce minerit de huilă să mai vorbeşti şi despre ce complex energetic viabil… Iată mai jos câteva părţi esenţiale din răspunsul dat de ministrul Mediului:

„Din punctul meu de vedere – şi ştiu că Garda de Mediu ar trebui să facă ultimele verificări – vă spun, pentru că vorbim de conformare, că Uniunea Europeană a impus foarte clar anumite norme de ardere. Marea majoritate a acestor norme nu pot fi atinse, pentru că nevoia finanţării acestei investiţii în desulfurare presupune nişte investiţii foarte mari. În unele situaţii, cum e cazul Paroşeniului, suntem avansaţi, peste 60% din punct de vedere financiar, dar la Mintia situaţia e grea, într-adevăr. Din punctul nostru de vedere întotdeauna managerii şi administraţia trebuie să demonstreze că fac toate diligenţele ca să meargă pe drumul cel bun. Noi nu vrem să ajutăm cifre, vrem să-i ajutăm pe ei şi atunci dacă nu-şi dau silinţa vor fi puşi să ajungă în situaţia în care putem interveni prin limitarea activităţii economi­ce. Dar, până atunci, dacă vedem o evoluţie pozitivă şi încă ceva cât de cât rezolvat, atunci putem să spunem şi partenerilor noştri europeni că sunt aplecaţi spre aceste probleme de mediu, dar limitele financiare îi îngrădesc. Spun asta mai ales că aici vorbim de complexe energetice care au conotaţie regională foarte mare, mai ales din punct de vedere social (…). Ideea este aşa: noi nu păsuim pe nimeni, ci îi forţăm să meargă pe calea cea bună. Sper ca diligenţele care s-au făcut pentru acest posibil contract cu furnizori din China să se realizeze, pentru că da, investiţiile pentru desulfurare sunt foarte mari şi sunt neobişnuite, deoarece trebuie să se plieze pe o tehnologie veche, ceea ce face să pună în dificultate şi mai mare aceste companii. Câteodată, ca să vedeţi diferenţa, să construieşti un nou combinat costă mai ieftin decât să faci modernizare pe desulfurare”.