Oficialii asociaţiilor sportive vulcănene nu văd cu ochi buni Hotărârea nr.13/29.07.2014 a Adunării Generale a Acţionarilor de la SC Pregoterm SA Vulcan, prin care a crescut considera­bil tariful de închiriere a sălii de sport din localitate.

 

Dezacordul lor

s-a auzit în cursul şedinţei de consiliu local de la sfârşitul lunii octombrie. Atunci când consilierii locali Ion Pantilimon şi Constantin Dragu au solicitat, fără drept de apel, revizuirea tarifului cu ora perceput pentru grupurile de copii din secţiile sportive care-şi fac aici antrenamentele. Până în luna iulie, secţiile sportive de handbal, fotbal şi karate plăteau 15 lei/ oră. Or, ţinând seama că antrenamentele au loc de câteva ori pe săptămână, şi nu o oră, ci trei-patru, e clar că efortul financiar, şi-aşa, destul de mare, a crescut considerabil. Ba mai mult, se poate spune că, acum, când onor AGA a aprobat creşterea de trei ori a preţului pentru care poate fi închiriată, pentru o oră, sala de sport, avem de a face, practic, cu o buzunăreală a copiilor care vin cu drag să facă sport. 

 

În tabelul aferent

hotărârii sunt trecute toate cheltuielile variabile care au dus la preţul de 48,34 de lei/ oră cu care poate fi închiriată sala de sport. Interesant este că, deşi a fost luată în iulie, anexele hotărârii în cauză au ajuns doar în octombrie sub ochii aleşilor locali vulcăneni. Cei doi consilieri locali care au legătură cu sportul motivează reacţia lor tardivă prin aceea că, în vară, Pregoterm-ul ar fi vorbit doar despre mărirea tarifelor la activităţi care nu aveau legătură cu sala de sport. Ba, mai mult, înşişi consilierii locali care fac parte din AGA s-ar fi opus, cică, acestor creşteri de preţuri. Ce să mai înţelegi de aici? Pe bune dacă îmi mai vine să zic ceva.

 

Acum, că hotărârea

s-a votat, e clar. Toată lumea care merge la sală trebuie să dea aproape 50 de lei pentru o oră de sport. Desigur, sunt grupuri de maturi care se duc acolo să facă o miuţă, să alerge după minge, ca să mai dea jos ceva kilograme de pe ei. Pentru ei cincizeci de lei sunt nimic. Dar să nu se fi gândit nimeni la copiii care se antrenează nu o dată, ci de trei-patru ori pe săptămână? Şi care stau la sală, cu antrenorii lor, nu o oră, ci două-trei sau mai mult? 

 

Asta i-a scos 

din sărite pe Neluţu Pantilimon şi pe Costel Dragu. Cei doi au cerut să se facă, pe loc, un preţ nou pentru grupurile de copii din asociaţiile sportive vulcănene. Normal că nu s-a făcut niciun preţ nou. Dar se aşteaptă asta. Fiindcă, în acest caz, se impune, totuşi, un preţ rezonabil, din care, desigur, trebuie să câştige ceva şi societatea comercială care administrează sala de sport. Dar în niciun caz să rămână preţul acesta care, practic, ar da la pământ cu activitatea sportivă a multor copii din Vulcan.