Cum nu se schimbă un hidrant

M-am umplut de entuziasm când, joi, am zărit mulţime de proletari lângă hidrantul pişător din Parcul Avram Iancu din Vulcan. Pe care oamenii muncii se pregăteau să-l schimbe cu unul sănătos la prostată.

 

N-am stat să asist până la sfârşitul lucrării, convins că, ştiindu-i pe cei mai mulţi de acolo, ea se va derula fără probleme. Treabă de care m-am convins a doua zi, în 16 aprilie. Când l-am văzut în peisaj pe hidrantul cel sănătos la trupu’-i de fontă. 

Însă, de data asta, nu mai pot vorbi de entuziasmul avut cu o zi înainte. Asta, fiindcă porţiunea aceea de parc pe care s-a lucrat a rămas ca naiba după plecarea echipei de la Apa Serv. Cine n-a trecut pe acolo să se uite atent la poză. Ditamai grămada de mocirlă pe lângă noul hidrant şi urmele utilajului adânc imprimate pe zona verde. Invitaţia de a privi cu luare aminte fotografia o fac şi domnului director de la S.C. Apa Serv Petroşani. Nu de alta, dar mai sunt hidranţi de schimbat în Vulcan şi ar fi bine ca subordonaţilor dumnealui le intre în cap că, la terminarea unor lucrări de genul ăsta, locul de muncă se lasă cam cum a fost găsit.