Din păcate, dacă întrebi 100 de locuitori ai municipiului Vulcan cine a fost Pius Brânzeu, peste 90 dintre ei spun că nici măcar nu au auzit de el! Este o nedreptate pe care, în calitate de vulcănean şi de om preocupat de şah, am încercat să o îndrept în după-amiaza zilei de duminică, 25 ianuarie 2015. Astfel, în prezenţa primarului Gheorghe Ile, a viceprimarului Cristian Merişanu şi a circa 50 de părinţi şi copii, la Centrul „Şansa” din Vulcan, am prezentat un material despre cel care a fost unul dintre cei mai mari chirurgi ai României: Pius Brânzeu.

 

Familia

Tatăl lui Pius Brânzeu,  Nicolae, a fost preot greco-catolic, iar mama lui, Emilia, a fost învăţătoare. A avut doi fraţi (Felician şi Iulian) şi o soră, Domnica.

Studiile

În 1928 este absolvent al Liceului „Coriolan Brediceanu“ din Lugoj. După liceu, pleacă în Franţa unde urmează cursurile Facultăţii de Medicină, specializarea Chirurgie (1931, Strasbourg). În 1939, chiar de ziua lui (25 ianuarie) devine Doctor în medicină. Teza lui de doctorat „Contributions à l’étude anatomo-clinique des artérites oblitérantes croniques“ este admisă de juriu cu menţiunea „Très Honorable avec Félicitations du Jury“. Mai mult, primeşte premiul „Louis Sencert”, care se acorda  o dată la 3 ani pentru cea mai bună lucrare de doctorat în medicină!

Medicul

În  Franţa a fost medic extern (1931-1934) şi intern (1934-1939) la spitale civile din Strasbourg. Între 1938-1939 ajunge Şef de clinică adjunct în clinica  renumitului Rene Leriche, cel descris de P. Brânzeu ca fiind „primul şi cel mai decisiv dintre meşterii mei”. Pentru activitatea medical desfăşurată în Franţa, i s-a acordat medalia „Le Souvenir Franςais“ şi medalia de aur de merit „La Renaissance Franςaise“. 

În al II-lea Război Mondial, mobilizat ca sublocotenent în Regimentul 13 Călăraşi, a fost medic chirurg în spatele liniei I şi de zonă interioară.  Decorat cu „Virtutea Militară”.

După întoarcerea în România s-a stabilit la Timişoara ocupând posturi importante în sistemul medical din capitala Banatului: medic chirurg secundar la Spitalul de Adulţi (1940-1946), medic primar chirurg  la Spitalul de Copii (1958-1959), medic primar chirurg la Spitalul CFR (1959-1964), Şeful Clinicii 1 Chirurgie Spitalul Judeţean (1974).

Profesorul

Pius Brânzeu face parte din primul corp profesoral al Institutului Medico - Farmaceutic, viitoarea Universitate de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” din Timişoara. În perioada 1945-1958 este conferenţiar, iar din 1965 - profesor de clinică chirurgicală. Timp de 12 ani, între 1964 şi 1976, Pius Brânzeu este rectorul acestei prestigioasei instituţii de învăţământ superior!

Din cauză că tatăl lui era deţinut politic, până în 1964 (când l-a operat pe Emil Bodnăraş) a fost deseori înlăturat sau încadrat cu ½ normă, atât medic, cât şi cadru didactic. 

Se pare că liderul comunist plecase la Viena pentru o intervenţie chirurgicală, dar medicii de acolo i-au transmis că, pentru afecţiunea lui, cel mai bun specialist din Europa se află în România! Intervenţia chirurgicală, pe care Brânzeu a considerat-o de dificultate redusă, s-a efectuat sub supravegherea Securităţii. Urmarea: marele chirurg a fost reabilitat, şi în perioada următoare a fost construită circa jumătate din ceea ce este acum clădirea Spitalului CFR Timişoara!

Părintele flebologiei româneşti

Flebologia este ramură a medicinii care se ocupă cu studiul sistemului venos [„phlebos” (gr.) – ansamblul vaselor sanguine].

În 1959, la  Spitalul CFR Timişoara, Pius Brânzeu înfiinţează Laboratorul de Angiologie şi Limfologie, iar în 1961, revista „Timişoara Medicală” publică prima consacrare a unei metode terapeutice originale româneşti a varicelor membrelor inferioare. Ulterior, în prestigioasa revistă „Phlebologie” nr. 19/ 1966, „Metoda incluziei endo-varicoase a firului de catgut” este recunoscută şi consacrată internaţional. Primeşte eponimul „Pius Brânzeu”.

Pentru continuarea cercetărilor, fondează Cercul de Angiologie şi Limfologie (1974) iar în 1992 - Societatea Română de Flebologie. 

Al VII-lea Congres Naţional Român de Flebologie (16-18 oct. 2002) este dedicat memoriei academician Pius Brânzeu.

Academicianul

În 1974 Pius Brânzeu este ales membru corespondent, iar din 1990 este membru titular al Academiei Române. 

Iubitorul de şah

Pius Brânzeu a  învăţat şahul în primii ani de liceu (Lugoj), după cartea lui J. Dufresne alături de C. Raina şi A. Pichler, care vor deveni renumiţi şahişti. Raina şi Pichler vor face parte din echipa României la Olimpiada din 1936 (Munchen). Ca elev de liceu, a participat la simultanul dat de Ştefan Erdely, viitorul campion naţional. Din cauza studiilor medicale nu s-a putut dedica şahului competiţional, dar i-a făcut o excelentă popularizare, în special în rândul tineretului. Între 1952-1989 a fost preşedintele Comisiei Judeţene (Timiş) de Şah. În 1964 a înfiinţat Clubul de Şah Medicina Timişoara, a cărei echipă a devenit campioană naţională în mai multe rânduri. În 1970 a contribuit la amenajarea celui mai mare spaţiu din ţară, dedicat exclusiv activităţii şahiste (opt săli, din care două, mai spaţioase, erau destinate competiţiilor). A fost preşedinte de onoare al Federaţiei Române de Şah. 

Sub auspiciile sale au fost invitaţi la Timişoara campionii mondiali Nona Gaprindaşvili (la un turneu internaţional) şi Anatoli Karpov (a susţinut un simultan). 

A contribuit substanţial la organizarea primului Campionat Mondial de Şah pentru copii şi juniori. La Timişoara, în 1988. La acest CM au participat viitorii mari şahişti C. Peptan, D. Nisipeanu, V. Kramnik, J. Polgar ş. a. A fost un renumit colecţionar de obiecte de artă, cărţi, jocuri de şah, documente istorice din domeniul şahului. 

A redactat publicaţia „Şah – Timişoara”, în care a publicat  zeci de articole de excepţională calitate, trădând cunoştinţe incredibile ale fenomenului şahist, atât din punct de vedere istoric, cât şi din punct de vedere al tehnicii de joc.  În 1989 a scris, în colaborare cu N. Illijin, „Lupta pentru supremaţie în şah”, un compendiu de analiză a celor mai importante dintre confruntările pentru titlul mondial la şah, dar şi o prezentare originală a evoluţiei acestui sport  şi a câtorva jucători de elită. 

În cartea „Şahul, magie în alb şi negru” (1995), ilustrul chirurg face câteva comparaţii fascinante între şah şi artă, dar prezintă şahul, într-o manieră absolut originală, şi din perspectiva logicii, psihologiei şi istoriei!

Pius Brânzeu este considerat mentorul şahului timişorean.

Scriitorul

Este autorul a numeroase cărţi cu specific chirurgical: „Simţul clinic şi arta diagnosticului”, „Angiografia în practica medicală”, „Chirurgie”, „Dincolo de bisturiu în chirurgie”, „Regăsirile lui Asclepios”, „Marile performanţe în chirurgie”, „Educaţia estetică în chirurgie” ş.a. A scris nenumărate articole în publicaţiile de specialitate a prezentat sute de prezentări ştiinţifice la tribunele celor mai înalte foruri şi asociaţii medicale.

În cartea „Marile performanţe în chirurgie” - Editura de Vest, 1997 - ilustrul chirurg descrie un fapt unic, atât în istoria şahului, cât şi a chirurgiei:  o partidă de şah orb în timpul unei operaţii de apendicită cu anestezie locală! Chirurgul era Pius Brânzeu, Şeful Clinicii 1 Chirurgie şi preşedinte de onoare al  F.R Şah, iar pacientul era Margareta Mureşan, sportiva clubului Medicina Timişoara şi campioană naţională la şah! S-a jucat apărarea siciliană. Remiză la mutarea a 15-a, la propunerea campioanei! Decembrie, 1978, Spitalul Jud. Timişoara!

Deşi este greu de înţeles cum sunt posibil de realizat într-o viaţă de om atât performanţele sale  medicale şi didactice de excepţie, cât şi implicarea sa deosebită în promovarea şahului, totuşi, Pius Brânzeu a găsit timp şi pentru a scrie… poveşti!   Pare incredibil, dar a scris şi literatură pentru copii: „Comoara din peşteră” (1982) şi „Cei doi fraţi gemeni şi balaurul” (1985).

Pasiuni

În copilărie, a practicat fotbalul ca junior al echipei de „Vulturii” Lugoj. În timpul studenţiei a ocupat Locul al 

III-lea la Campionatele Universitare de Atletism. Tot în acea perioadă, pasiunea lui pentru pictură s-a materializat într-o expoziţie de 16 tablouri reprezentând portrete  ale unor profesori din facultate.

In memoriam

În memoria marelui om, Centrul de Chirurgie Laparoscopică şi Microchirurgie al UMF Timişoara şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara au primit denumirea „Pius Brânzeu”. O stradă din Timişoara îi poartă numele. Anual, în organizarea clubului de şah înfiinţat de marele promotor al şahului, are loc un concursul internaţional de şah - Memorialul „Pius Brânzeu” (prima ediţie în 2003). Este Cetăţean de Onoare al municipiilor Timişoara şi Vulcan.

Iată, cât de frumos şi-a trăit viaţa acest om!

Iată, cât de bine s-a priceput să-şi valorifice acest dar pe care Dumnezeu i l-a dat! Poate de aceea a fost binecuvântat să trăiască 91 de ani. Fiindcă nu a trăit degeaba!

Vedem foarte mulţi oameni în vârstă în jurul nostru: rude, vecini, prieteni, colegi. Bătrâneţea nu este o nenorocire, ci o binecuvântare (nu toţi ajungem acolo)! Unii îmbătrânesc mai frumos. Alţii, mai puţin frumos. Unul dintre cele mai importante lucruri în viaţă este să nu îmbătrâneşti degeaba. Să laşi urme pe unde treci. 

Iată, spre exemplu, ce urme a lăsat Pius Brânzeu! Se spune că omul sfinţeşte locul. Se pare că Pius Brânzeu a sfinţit cam tot ce a atins!

Într-o lume în care sistemul de valori este tot mai bulversat avem nevoie de modele, de repere. Ca să nu rătăcim. 

Iar Pius Brânzeu, prin tot ce a făcut, îşi merită pe deplin statutul de reper, de model pentru noi toţi.

Dorel ŞCHIOPU,

Preşedinte Secţia de Şah a CS Vulcan