Când zic la ţară, nu trebuie să vă gândiţi neapărat că acţiunea se derulează la vreo sută şi ceva de kilometri de Vulcan sau chiar mai departe. Se poate trăi tihnit şi ecologic, ca la ţară, şi la o aruncătură de băţ de Vulcan. Unde-i asta? În Dealu Babii.

 

În fine,

după îndelungi străduinţe, agentul şef Adrian Briceag, de la Poliţia de Proximitate Vulcan, şi soţia sa Lili au găsit ceea ce căutau: o căsuţă departe de oraş, înconjurată de mult pământ. Pe care Adi, un împătimit al grădinăritului, să-l lucreze după pofta corasonului său.

 

Să nu vă închipuiţi că,

în Dealu Babii, Adi Briceag are nu ştiu ce viloi. Nu. E o casă cu două camere. E aceea din spatele căminului cultural. Aproape lipită de acesta. Ceea ce i-a determinat pe Adi şi pe Lili s-o cumpere imediat a fost terenul de lângă ea. Câteva mii de metri pătraţi de pământ. Şi, să nu uit, anexele: grajduri, coteţ pentru porc, adăpostul pentru găini. Aici, la cealaltă casă a lui - pentru că nici la apartamentul din Vulcan nu a renunţat - l-am găsit pe Adi duminică, 25 aprilie, pe la orele serii. Când am ajuns şi eu la Nedeia din Dealu Babii. Poliţistul nu era singur. Era aşezat, împreună cu câţiva vecini şi prieteni din oraş, la masa în stil rustic pe care cu o zi înainte o terminase şi o instalase în grădină. Pe masă, cum se cade unuia care-şi respectă oaspeţii, se aflau badoace cu ţuică adevărată şi vin. Roşu şi alb şi la fel de adevărat, fiindcă, mi-a zis Adi, l-a făcut el, cu mâna lui, din struguri cumpăraţi de el.

 

Ce nu şi-a pus Adi

în grădina cu care se mândreşte de nu mai poate! Straturi cu ceapă, cu usturoi. Ba, a încercat şi cu două de căpşuni. Pe care, însă, pe un strat le-a pus după un procedeu diferit de al altora de aici. Diferenţa se vede cu ochiul liber. Astea după metoda nouă au ieşit deja, pe când celelalte nu s-au arătat la faţă. Zilele astea va fi gata şi solarul în care cultivatorul amator Adi Briceag vrea să înceapă cu roşiile. Toate astea vor fi numai şi numai pentru familie, zice Adi. Care, de când e în Dealu Babii, s-a hotărât să se hrănească doar ecologic. Toată mâncarea e din cea adevărată. Ouăle de la găinile lui, carnea de porc de la guiţătorul crescut de el. Minunăţia despre care ştie tot Dealu Babii, proprietatea lui Adi, se numeşte Bujie. E un vier de un an de zile care are coa... pardon, fuduliile cât găleata. Fiecare. Pe bune, nu fac mişto. Întrebaţi pe cine vreţi din Dealu Babii dacă nu-i aşa. Mai ales dintre cei ale căror “mândre”, tot din neamul porcesc, au fost înţepate de Bujie.

 

În afară de Bujie,

în gospodăria lui Adi Briceag mai convieţuiesc tăuraşul Florinel de 11 luni şi mânza Rosalinda (Rosi), de aceeaşi vârstă. Mânza am luat-o pentru fiică-mea, îmi zice poliţaiul. Adrian Briceag s-a integrat fără probleme  în comunitatea locală de aici. Mi-a spus asta Petre Andrei, vecinul de la două case mai sus de cămin. De fapt, Petre, pe care Adi îl ştie de când era jandarm în patrula mixtă cu poliţia, l-a adus aici. I-a spus de unul Lică Lomanariu, care vrea să-şi vândă casa şi pământul. Adi a venit, i-a plăcut şi a cumpărat. În duminica în care l-am vizitat mai era încă în concediu. Mi-a arătat palmele. Muncite. Mi-a spus că, cu o zi înainte, băgase la greu. Nu, nu cu pulanul ca poliţaiul,  ci cu ciocanu’ ca momârlanu’.