29.04.2010,  12:28:20 | 0 comentarii | 334 vizualizari
Valeriu Butulescu: „Am călătorit mult. Am trăit, cumulat, zece ani peste hotare, în aproape o sută de ţări”
de Ziarul Vaii Jiului
- Înainte de a începe cu „avalanşa” de întrebări, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat invitaţia şi că îmi daţi ocazia de a pătrunde, atât cât îmi este îngăduit, în lumea dumneavoastră. Este un eveniment cultural unde aţi participat de curând, ce ne puteţi spune? 
- Dacă despre Festivalul FESTCO se spune că este Roland Gaross-ul teatrului nostru naţional, Premiul UNITER, acordat de Uniunea Teatrală din România, pare un adevărat Oscar al scenei româneşti. Am aflat, cu satisfacţie, că piesa mea „Herghelia albastră” a fost a doua în preferinţele juriului. Un juriu select, prezidat de însuşi  Nicolae Manolescu. Rezultatul îmi pare onorant pentru un dramaturg de Valea Jiului.
- Prezentaţi-ni-l, vă rog, în câteva fraze pe Valeriu Butulescu.
- E un tip ciudat şi imprevizibil. Îl cunosc prea puţin, deşi umblu de peste cincizeci de ani în pielea lui. S-a apucat acum la bătrâneţe să scrie lucruri serioase, după ce o viaţă întreagă şi-a pierdut vremea cu fleacuri. 
 - Deci, o personalitate complexă. Activitatea dvs. este diversă (culturală, politică, profesională, familială). Aveţi timp pentru toate? Ce vă reprezintă, de fapt?   
- Dumnezeu împarte timpul echitabil. Fiecare supus al Său primeşte 24 de ore pe zi! Îmi pare rău că nu putem împrumuta timp excedentar de la persoanele blazate, plictisite de viaţă. Cred că teatrul mă reprezintă cel mai bine, incluzând toate celelalte slăbiciuni ale contorsionatului meu ego.
- După afirmaţia unor personalităţi marcante din viaţa culturală, Alex Ştefănescu, de pildă - „genul în care a atins cel mai înalt nivel (nemaiatins de alţi scriitori români înainte) rămâne aforistica.” Cine, ce vă inspiră?
- Viaţa este o sursă inepuizabilă de inspiraţie. Există în jurul nostru şi tragic şi comic, pe săturate. Deschid larg ochii şi aforismele mă inundă.
- Despre  valoroasele piese de teatru ce ne spuneţi?
- Piese cu adevărat valoroase încă n-am scris. Am câteva, dar le port în mine. Piesele valoroase au o perioadă de gestaţie mai lungă.
- La premiera spectacolului „Infinitul Brâncuşi” (Pasărea de aur) la Teatrul Naţional Radiofonic Bucureşti, cu regretatul actor Ştefan Iordache în rolul principal, în regia lui Mihai Lungeanu, aţi afirmat că: ”La moartea lui Brâncuşi nu a căzut o stea. S-a mai aprins un Luceafăr”. Vă rog, spuneţi-ne ce vă leagă de marele sculptor?
- De Brâncuşi mă leagă un respect profund, împins până la adoraţie. E cel mai bun produs spiritual al Gorjului, de la origini şi până astăzi. Brâncuşi şi-a luat traista-n băţ şi a pribegit în ţara lui Napoleon, demonstrând Lumii că, de fapt, el este împăratul. 
- Sunteţi şi poet.  Femeia şi  dragostea, ce rol au în viaţa dvs.?
- Mereu mi s-a reproşat că sunt prea lucid pentru poezie, aşa că întâlnirile mele cu lirica sunt mai mult accidentale. M-am afirmat ca moralist, ironic şi negru în cerul gurii. Îmi pare rău, dar nu am stofă de trubadur...
- Mai cântaţi la  chitară clasică? 
- Chitara clasică îmi permite să mă exteriorizez prin sunet, care este cea mai abstractă formă a cuvântului. Cândva am luat cu acest instrument premii naţionale. Am compus sute de aforisme muzicale, care au un mare avantaj: nu trebuie traduse.
- “Cel mai greu, cred, e să construieşti o prietenie”. Este un aforism de al dvs. Aşa să fie, oare? Cum staţi la acest capitol?
- Am descoperit o legitate stranie a prieteniei. Cu cât ai o funcţie publică mai importantă, cu atât ai mai mulţi prieteni. Câtă vreme am fost deputat în Parlament, prietenii mă sufocau cu devotamentul lor fără sfârşit. Apoi, timp de trei mandate, cât am fost consilier judeţean, m-am bucurat din plin de prietenia sinceră şi dezinteresată a unor oameni de cultură, în frunte cu valorosul scriitor Dumitru Velea. Ajungând doar consilier municipal, numărul prietenilor mei  a scăzut drastic. Dar nu mă plâng. Şi aşa am mai mulţi decât poate justifica modesta mea poziţie socială.
- “O singură frontieră merită cucerită: cea a cunoaşterii. Din păcate, sunt puţini agresori”. Pornind de la această afirmaţie, ce vă aparţine, în ce relaţii sunteţi cu creatorii în ale scrisului din Valea Jiului?
- Convieţuim paşnic, adică ne ignorăm reciproc. În general, scriitorii sunt individualităţi redutabile, deci acţionează  jalnic în echipă. E şi normal. Fiecare crede cu obstinaţie în crezul lui artistic. E firesc să fii rezervat faţă de crezul altora. Încercările de a sindicaliza existenţial scriitorimea s-au sfârşit lamentabil. Cel mai sugestiv exemplu este chiar Uniunea Scriitorilor.
- Aţi primit din partea săptămânalului Afaceri în Valea Jiului, la Premiile Exclusiv, premiul pentru cel mai bun scriitor al anului 2009, cum comentaţi?
- M-am bucurat, desigur. Scriitorii cochetează cu modestia, dar ascund în inimile lor multicamerale adevărate cuiburi de vanitate. Aşa că, dincolo de grimasele de rigoare, orice diplomă este binevenită, fiind vorba despre o formă de recunoaştere în plus. Este a doua oară când domnul Vinţan se gândeşte la mine, fapt pentru care îi mulţumesc. Sper să nu mă uite nici anul acesta, când seismicitatea activităţii mele literare pare în creştere...
- În Antologia Paradoxistă din ultimul volum al matematicianului Florentin Smarandache apăreţi cu scrieri din acest curent, ce ne puteţi dezvălui în acest sens? 
- Am intrat, cu bucuria copilărească a debutantului, de câte ori a fost ocazia, în orice antologie. Îl stimez pe dl. Smarandache, dar faţă de aşa-zisul paradoxism am unele rezerve. Paradoxul este sugestiv şi preţios, fiind sarea şi piperul literaturii aforistice. Dar, ca orice condiment, trebuie drămuit cu maximă atenţie. Or, paradocsiştii par dispuşi să mănânce doar sare şi piper, iar acest meniu este ucigător pentru ficatul esteticii literare.
- V- aţi declarat ateu. De ce?
- Ei, nu sunt chiar ateu! Cred şi eu într-un Dumnezeu, ceva mai sofisticat, oarecum diferit de cel comercializat de biserică. Pentru mine Dumnezeu este mai mult decât o personificare a speranţei. Este o entitate raţională, evident extraterestră, cu puteri mari, dar cu prerogative limitate, totuşi. Dacă noi suntem făcuţi după chipul şi asemănarea Lui, înseamnă că are şi El  anumite slăbiciuni omeneşti. Cel mai mult mă impresionează uriaşa, dumnezeiasca Lui răbdare. Toleranţa faţă de o lume imperfectă care, de fapt, este propria Sa operă.
- “Sunt robul a două verbe auxiliare. Ca să am, trebuie să fiu. Dar ca să fiu, trebuie să am”. Sunteţi un sentimental “pierdut în vârtejul vieţii”?
- Vârtejul vieţii este o metaforă. În fiecare dimineaţă, când  mestec cu  linguriţa în ceaşca de cafea, văd cum se formează un vârtej. Cred că acela este vârtejul vieţii. Însă, după ce-mi beau cafeaua, vârtejul vieţii parcă dispare. Viaţa devine liniară şi telefoanele încep să sune.
- Cine sau  ce va impresionat din întâlnirile prin cancelariile lumii?
- Am călătorit mult. Am trăit, cumulat, zece ani peste hotare, în aproape o sută de ţări. O asemenea experienţă de viaţă nu se poate obţine prin lecturi obligatorii. Ce  m-a impresionat mai mult? În niciun caz  cancelariile, adică întâlnirile mele „la vârf”, cu Lech Walesa la Gdansk, cu Jeliu Jelev la Varşovia sau cu Hans Dietrich Genscher la Berlin. Reţin cu mai multă emoţie noaptea dormită printre canguri, sub cerul liber şi înstelat al Tasmaniei,  alături de prietenul meu Bogdan Kulisz. Sau „şutul” la 3,5 km adâncime, în subteranul Africii de Sud, partida de pescuit din Chile, ora astrală când mi-am pierdut portmoneul în Mongolia, umbra lui Pele pe gazonul stadionului Maracana din Rio de Janeiro, conversaţiile dure cu securiştii cubanezi şi poliţia de frontieră din Congo, participarea la funeraliile unui om simplu în India, o nuntă în Guatemala, un cimitir marocan,  lansarea cărţilor mele la Praga şi Amsterdam, o ciozvârtă de câine la grătar în Vietnam, o zi petrecută într-un sat uitat din Indonezia etc., etc.
- La ce aţi renunţa dacă ar fi să alegeţi dintre preocupările de o viaţă?
- Cred că nu aş renunţa la nimic. Sunt un om consecvent. Dacă Dumnezeu ar spune bis, dându-mi astfel ocazia să-mi reeditez viaţa, sunt sigur că aş trăi identic, repetând copios, cu aceeaşi pasiune,  aceleaşi greşeli.
- Credeţi în viitorul Văii Jiului?
- Orice vale are viitor. Cu atât mai mult Valea  Noastră!  Valea Văilor! Valea din Deal. Valea cea mai Vale! Valea Jiului.
- Pentru dvs. acasă este locul unde anii v-au albit tâmplele, dar v-au pecetluit surâsul cu statornicia înţelepciunii? Vă rog, la sfârşitul discuţiei noastre, un mesaj pentru cititorii Văii. 
- Le doresc să aibă încredere în Dumnezeu, dar şi în opusul Acestuia, adică în oamenii politici. Le doresc ce-mi doresc şi mie, adică multă sănătate. Alături de tradiţionalul, pleonasticul şi tot mai rarul nostru salut local: Noroc bun!
 
Interviu realizat de Elisabeta Kocsik
Valeriu Butulescu este poet, prozator, dramaturg, traducător şi autor de aforisme, membru al Uniunii Scriitorilor din România şi preşedintele Comisiei de cultură a Consililui local Petroşani.

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 10 ori 8  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal





* * *
* * *
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter