Nu pot să-mi dau seama câţi dintre cei care, zilnic, intră în  chioşcul de ziare din piaţa agroalimentară a Vulcanului al inginerului pensionar Nelu Chirculescu ştiu că domnia sa este nu doar un mare iubitor de drumeţii, ci şi un fin observator a aceea ce vede pe unde umblă.

 

Impresii pe care,

din păcate, nu şi le pune pe hârtie, ci doar pe facebook, odată cu postările fotografice ale doamnei sale Maria. Înainte de Paşte, nea Nelu a urcat de la Miercurea Sibiului şi a ajuns hăt în vârf de munte. În satele Poiana şi Jina. Acolo unde-şi are stâna ciobanul cu fiţe Ghiţă, conectat permanent la lume prin internetul tabletei lui. Ce i-a plăcut vulcăneanului a fost curăţenia de pe străzi. Mai ales că a prins ziua aceea de la sfârşit de săptămână, în Ardeal e tradiţie, în care oamenii ies şi mătură în faţa caselor. „Mai mare dragul să stai şi să te uiţi la aşa ceva”, îşi amin­teşte nea Nelu, care, împreună cu soţia, după ce s-a cazat la o pensiune, a rămas două zile în zona aceea.

 

Cu o impresie diferită 

a revenit acasă duminica trecută. După ce, tot împreună cu doamna Maria (se putea altfel?!), a luat-o la picior pe Valea Lupşească din Vulcan. Adică foarte aproape de casă. Zeci de arbori puşi la pământ l-au însoţit, pe tot parcursul, pe marginea drumului. „M-a durut tare mult văzând că era şi arboret foarte tânăr, spune dumnealui cu mâhnire. Oare chiar nu se face nicio selecţie? Plus că erau puşi la pământ şi mulţi pomi din aceia – cum le spune? - ai lui Esenin. Dar, vorba ta, Ghiţă, puteau să fie şi de ai lui Lenin!”. 

•