Încă e liniştepe şantierul viitoarei instalaţii de desulfurare şi de evacuare a şlamului dens de la SE Paroşeni. SC Tecnoservice Bucureşti SA şi subcontractorii săi şi-au retras toate echipele de lucru, aşa că perimetrul investiţiei e pustiu.

 

Singurul cu care, ieri, 

am putut să stau de vorbă a fost doar tânărul Adrian George Ciufu, „Erection-Service Dept./ Site Engineer”, cum este scris pe cartea lui de vizită. Dumnealui se scuză că nu prea are ce să-mi spună. Mai marii lui nu l-au mandatat, ca să dea mai multe relaţii în această perioadă, aşa că, împreună, am mers la beneficiar. Pe ing. Doru Vişan, directorul SE Paroşeni, l-am prins oarecum bine dispus. Era de aşteptat după ce, înainte cu zi, se anunţase acordarea acelui împrumut de stat menit să scoată din impas termocentralele Paroşeni şi Mintia, încă încorporate în CEH.

 

Cu oarecare greutate,

recunosc, l-am convins să-mi răspundă la cele trei întrebări pe care mi le formulasem, ca să i le pun. Totuşi, înainte de a fi de acord cu răspunsul oficial, în scris, pe care domnia sa se oferise să mi-l trimită, ulterior, prin e-mail (pe care, la ora 13:30, nu-l primisem încă), am reuşit să scot câteva cuvinte de la dumnealui. Ajutorul de stat pe care l-a aprobat guvernul are, am înţeles de la domnul director, şi o componentă pentru plata TVA-ului rămasă restantă la lucrările instalaţiei de desulfurare şi de evacuare a şlamului dens. 

 

Odată plătită o parte

din TVA, lucrul se va relua negreşit. Dar nici chiar directorul Doru Vişan nu poate spune exact când se va petrece asta. Depinde de cât de rapid se mişcă actele emise la nivel de guvern. În prima fază vor fi plătite patru milioane de euro din datorie, urmând ca, apoi, pe baza unei garanţii asiguratorii, să fie dat şi restul de trei milioane. Vestea asta, am constatat după aceea, l-a bucurat şi pe mister Frank, cum îi spun cei de la Tecnoservice reprezentantului concernului franco-german care realizează instalaţia.

 

Nu am primit

însă un răspuns mulţumitor la întrebarea care se referea la cauzele care au dus la întreruperea îndelungată a lucrului. Directorul SE Paroşeni le-a invocat pe cele financiare, dar, elegant şi cu diplomaţie, s-a ferit să numească vreun vinovat. Sau vinovaţi, mă rog. În tot cazul, ceea ce pot spune în acest moment este că, atât la nivel de conducere al uzinei Paroşeni, cât şi la cel de şantier - şi, mai mult ca sigur, şi la vârful societăţii constructoare bucureştene – s-a instalat optimismul. În două-trei săptămâni, cel mai târziu o lună, odată cu plata sumelor de bani restante, se vor relua lucrările la instalaţia de desulfurare şi şlam dens. Întârzierile de până acum vor determina, mai mult ca sigur, şi decalarea termenelor de punere în funcţiune a instalaţiei.