O grupare sportivă de prim eşalon dintr-un judeţ vecin a cochetat cu ideea de a închiria, pentru un sezon, o bază sportivă din sudul judeţului, aflată în semi-paragină.

 

Rămaşi temporar fără loc de desfăşurare a meciurilor pentru că îşi moderni­zează propria baza sportivă, oficialii clubului respectiv s-au gândit să apeleze la vecini şi să pună la punct cocheta bază sportivă de care aceştia dispun, dar care se află în semi-paragină. Dar, se pare că, oficialităţile oraşului i-au tratat cu răceală pe reprezentanţii clubului în cauză, deşi venirea lor  ar fi putut fi „perfuzia salvatoare” pentru baza sportivă în cauză, iar oamenii au fost obligaţi să îşi găsească alt loc de desfăşurare a activităţii, aflat la sute de kilometri distanţă. Cică atitudinea mai marilor din tabăra autorităţilor locale ar fi fost determinată de „clasicul” dezinteres faţă de sport, prin care au „îngropat” deja mai multe grupări sportive de tradiţie, precum şi de lipsa de orientare a solicitanţilor care ar fi ales calea legală, uitând de obligatoriile comisioane şi şpăgi.