29.10.2011,  15:00:17 | 0 comentarii | 572 vizualizari
gheorghetruta.blogspot.com / Eminescu şi noi sau un popor prea mic pentru o minte atât de mare, şi aia mâncată de o pisică!
de Ziarul Vaii Jiului

Eminescu e ca un continent: dacă porneşti să-l explorezi, pe drum uiţi de unde şi pentru ce ai plecat la drum.

Multă vreme nu am înţeles pe deplin fenomenul Eminescu. Erau lucruri pe care le înţelesesem din prima, dar şi altele la care mă „gândeam”, cu oarecari nedumeriri.

Am înţeles că Eminescu e cel mai talentat scriitor care s-a născut şi se va naşte pe aceste meleaguri. Unii spun că e un truism. Nu e chiar aşa: mulţi, mai ales în zilele noastre sau foarte aproape, lucrează la demolarea acestui adevăr. Mi-a fost foarte clar că Eminescu e cel mai mare în cam toate domeniile pe care măcar le-a atins. Am înţeles până şi furia cu care nişte neica nimeni, imediat după revoluţie, au încercat demolarea monumentului Eminescu, „demitizarea” spuneau ei, pentru a-l aşeza pe soclu pe unul micuţ şi piţigăiat, Cărtărescu. De altfel, omul era chiar în fruntea insurgenţilor. Ce n-am înţeles a fost efortul ridicol de a înlocui, e adevărat bătrânul, dar genialul poem Luceafărul, cu conversaţia dintre o chiuvetă şi un alt accesoriu de baie al mai sus numitului, episod introdus fraudulos, dar insistent, în programa de Bac a adolescentului român.

Ce nu înţelegeam eu pe deplin, la mintea mea limitată, vor spune pe bună dreptate „prietenii mei comentatori”, era „pretenţia”, susţinută însă de cei mai avizaţi dintre exegeţii genialului, că Eminescu ar fi şi cel mai mare gazetar român. Propriu-zis, nu pricepeam rostul furiei disperate, vehemenţa dusă până la strigăt din articolele publicate, de pildă, în Timpul. Mi se părea o stridenţă, un contrast ce nu cadra cu maiestuozitatea imperial-omenească din cel mai profund poem care s-a scris vreodată pe planetă Odă în metru antic. Sau cu profunzimi de cristal, inaccesibile cărtăreştilor din neam în neam, precum La steaua.

Mi-au trebuit cincizeci de ani de viaţă ca să înţeleg. Abia acum pricep că Eminescu era profund genial şi ca gazetar. El a ipostaziat nu doar epoca lui, ci toată pecetea istorică a poporului său. Faptul de a fi în Lume preţios şi bâlbâit, mereu în contrapunct cu Istoria. De pildă, şi tocita secvenţă a întâlnirii cu Baiazid, considerată de unii ca o dovadă clară de patriotism desuet, e de fapt o ironie, o autoironie, pentru că Eminescu era român în fiecare fibră a sa. De pildă, ca întreg aliotmanul să se împiedice de-un ciot e recunoaşterea unei neadecvări: în timp ce alte naţiuni îşi dozează acţiunea spre scopuri nu întotdeauna înalte dar precise, necesare, noi apărem năuci în calea evenimentelor, ca un ciot, fără miză şi fără rost. Doar din obsesia naţională de a fi la masa bogaţilor. Sărăcia şi neamul sunt mize totuşi prea mici...

Nu înţelegeam nici de ce unii dintre cei mai profunzi exegeţi ai vieţii lui Eminescu, în frunte cu Constantin Barbu, susţin că marele poet şi român a fost, în prima fază înnebunit, şi mai apoi pur şi simplu ucis. Acum înţeleg. Eminescu a fost ucis pentru că, aşa cum spunea un contemporan nu se mai poate cu el. Devenise nu doar incomod: devenise de nesuportat. Eminescu descoperise, primul, din nou, că poporul român începea să sufere de o boală gravă, oarecum necunoscută: jigodismul. Vehemenţa lui extremă venea dintr-un soi de disperare. Atitudinea lui, în fond firească, a fost taxată de naivi drept nebunie, şi de către câţiva apropiaţi, printre care amicul Maiorescu, drept un afront personal. Pentru că jigodiile, chiar instinctiv, au simţul propriilor precarităţi. Tonul dur, mai mult decât tăios, din articolele poetului a mers direct la ţintă. Și ţintele au reacţionat. De remarcat că demersul întru jigodism al poporului român era abia la începuturi. Mi-e imposibil să-mi imaginez reacţia marelui spirit în faţa plenitudinii jigodismului, care e epoca Marinelului.

Dar despre definiţia jigodiei, despre dezvoltarea şi stadiile jigodismului în Istoria României de la origini şi până în prezent... în articolul viitor. Până atunci, rămânem cu constatarea că jigodismul românesc e stare perenă, nu atât de naivă, cum se crede. Din contră: jigodiile, odată ce se recunosc, sunt capabile de orice. Avertisment peste ani: creierul cel mai cuprinzător dintre cele care au fost pe lume, cel al lui Eminescu, a fost uitat (?) pe o fereastră, la soare. Se pare că, în cele din urmă, l-ar fi mâncat o pisică...

Nu e sugestiv?

Cum să se mai facă bine o naţiune care a fost capabilă de o aşa întâmplare?!

 

 

Actualitate (1) 

Csibi Barna a fost mutat, cum era firesc, la Bucureşti! Aşa daaaaaaaaaaa! Păi, de ce să stea dumnealui într-un cătun ca Abrudul?! Capitala României e exact ce i se potriveşte!

Am zis că nu mai comentez, dar îmi e peste măsură să mă abţin! Coroborat cu amănuntul că, după ce a desfiinţat şaptezeci de spitale româneşti, dar niciunul din regiunile preponderent maghiare, eu, care sunt un nenaţionalist convins, nu pot decât să mă minunez şi să întreb: Ä‚ştia ori sunt proşti, ori sunt ticăloşi, ori amândouă deodată!

În acest moment, orice popor demn şi european ar trebui să iasă instantaneu în stradă şi să-l dea cu cracii-n sus pe Marinelul şi pe regimul lui de vânduţi.

Dar nu se va întâmpla nimic. Și tu, S.O. voiai, în impulsul tău lăudabil, să ieşim amândoi în  marginea şoselei, cu furca?! Pentru cine? Pentru ce?!

 


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 6 ori 10  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




_____
Administrare pagină de Facebook pentru persoane publice
_____
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!

_____
Administrare pagină de Facebook pentru afaceri
_____
Flyere, pliante, broşuri, afişe, cărţi de vizită, mape, formulare...
_____
Catalog promoţionale 2022
_____
Plăcuţe şi indicatoare pentru case, blocuri, sedii
_____
Rame click - comandă online!
_____
Panou decorativ pentru interior sau exterior – tu alegi designul!
_____
Steaguri publicitare - click pentru a comanda!
_____
Stâlpi pentru delimitare (opritori, de ghidare) - comandă online!




_____
Catalog promoţionale 2022


Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!
_____
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!
Promovare
Publicitate
Newsletter