Din moment ce a fost numită pe acest post în 18 februarie 2015, e clar că directorul financiar al CEH SA, Verginica Popescu, a fost pusă sub lupa evaluării. Aceasta a înlocuit-o pe Maria Ciobanu. În principiu, nimic în neregulă din moment ce Verginica Popescu a mai ocupat acest post, dar la CNH SA, din 2002 până în 2012. Dar, ca să nu o buctăm, să vedem ce scrie în CV-ul dumneaei: 19.02.2015 – prezent Director Financiar CEH SA, 15.10.2014 – 19.02.2015 Consilier de specialitate CEH SA, 28.05.2014 – 15.10.2014 Contabil şef CEH SA - PCVJ Vulcan, 01.08.2013 – 28.05.2014 Contabil şef CEH-SA – PLEM Livezeni, 01.01.2013 – 01.08.2013 Director Economic  SNH SA, 24.06.2009 – 01.01.2013 Director Economic CNH SA, 17.03.2009 – 24.06.2009 contabil şef la EM VULCAN, 05.09.2001 – 17.03.2009 Director Economic CNH SA. Lucrează în industria minieră din 1984. Așadar, experiență are, compania – indiferent de nume - o cunoștea destul de bine. Iar funcția de director economic și mai bine, pentru că s-a învârtit mereu până ce tot acolo a ajuns.

Dar dacă tot a fost desemnată cea mai potrivită persoană pentru acest post, deputatul Cristian Resmeriță a vrut să știe dacă și rezultatele profesionale o recomandă în acest sens. Așadar, deputatul a cerut rezultatul financiar obținut de CNH în perioada în care aceasta a fost director, datoriile CNH, sumele datorate la bugetul de stat, suma creanțelor neîncasate, investițiile și programele de eficientizare ale CNH în aceeași perioadă. 

Răspunsul primit de către deputat urmează un cerc vicios. Ministerul Energiei cere un punct de vedere companiei miniere și formulează un răspuns ”Urmare a întrebării dumneavoastră (...) instituția noastră a solicitat punctul de vedere al Societății Complexul Energetic Hunedoara. Pe baza informațiilor primite vă comunicăm următoarele”. Așadar, răspunsul primit de Cristian Resmeriță nu este bazat pe date obținute în urma controalelor de natură economică, ci în baza unei opinii a societății care în momentul de față o are ca director financiar pe Verginica Popescu. Cu toate acestea...

 

Datorii acumulate în cascadă, niciun semn de redresare

Conform părerilor CEH SA, din 1994, moment în care guvernul a aprobat majorări salariale, CNH a început să înregistreze pierderi, pentru că majorările salariale nu aveau acoperire. Apoi, diferența dintre pierderi și câștig a devenit abisală din cauza prețului cărbunelui în 1997, dar și din cauza nerealizării producției bazată pe problemele legate de zăcământ, accidente de muncă, restructurări ale personalului. Așadar, în perioada 2002-2011 valorile înregistrate au fost doar negative. 

În perioada 2003-2012 datoriile acumulate de CNH cuprind, într-o măsură semnificativă, datorii către bugetul de stat, către bugetul asigurărilor sociale de stat, și într-o mai mică măsură datorii comerciale și către bugetul local. Practic, prin neplata de către CNH a datoriilor către bugetul de stat și cel al asigurărilor scoiale, o parte din banii care trebuiau să se întoarcă către bugetul național au rămas blocați în CNH, gaura neagră a economiei. Întrebarea este cum au fost ei cheltuiți? Puteau fi evitate măcar o parte din pierderi? S-a propus vreodată un plan economic de redresare care să fi fost ori ba aprobat? Nu putem să dăm din umeri și să ne lamentăm că pur și simplu nu s-a putut mai mult. ”Soldurile înregistrate la finele fiecărui exerciţiu financiar din perioada 2003-2012 cuprind datoriile preluate din anii anteriori la care s-au adăugat datoriile din anul curent. În acest context, majorările şi penalităţile calculate pentru neplata datoriilor, la nivelul anului 2012, au ajuns la peste 3,5 mld. de lei”, se menționează în răspuns.

 

Cireașa de pe tortul prostiei

Ca să înțelegeți cum s-au scurs banii CNH din cauza neglijenței Verginicăi Popescu, iată o explicație evidentă: ”De menţionat este faptul că, în perioada 2004-2006, au fost emise o serie de acte normative (OUG nr.37/2004, Legea nr.504/2006 şi OUG nr. 128/2006) în baza cărora compania a beneficiat de scutirea la plată a datoriilor către bugetul general consolidat al statului, cu condiţia Notificării ajutorului de stat în vederea obţinerii avizului Comisiei Europene. Întrucât aceste documente nu au fost obţinute, compania a fost obligată să reintroducă în contabilitate sumele scutite, ceea ce a determinat, pe de o parte, creşterea pierderilor financiare din anii precedenţi şi, pe de altă parte, creşterea semnificativă a majorărilor şi penalităţilor începând cu anul 2007.

Începând cu anul 2010, aplicarea OUG nr.39/2010 (în care se stipulează că plata cu întârziere a obligaţiilor fiscale peste 60 de zile se sancţionează cu o penalitate de întârziere de 15% din obligaţiile fiscale principale nestinse) a afectat negativ şi mai mult rezultatele economico-financiare ale companiei”. 

 

Mergem mai departe - creanțele neîncasate pe vremea coanei Popescu au crescut de 20 de ori!

Cu toate că nu-și plătea dările la buget, nu a știut nici să evite unele plăți, Verginica Popescu nu s-a dat peste cap nici măcar să încaseze ce avea de încasat de la datornici. Practic, au fost tolera­te contracte cu societăți falimentare, pentru ca activitatea să fie menținută artificial. De la an la an, toleranța față de contractele nesănătoase a băgat CNH-ul în noi blocaje. Dar, mai grav, CNH nu a recuperat nici măcar creanțele câștigate în instanță cu Casa Națională de Sănătate sau ajutorul de stat pentru închiderea minelor.

”În ceea ce priveşte creanţele neîncasate de Compania Naţională a Huilei, care au crescut de aproape 20 de ori în perioada 2003-2010, acestea proveneau, în mare parte, din contractele încheiate de fosta companie cu Electrocentrale Deva SA, Termoelectrica SA, precum şi cu alte societăţi aflate în dificultate financiară (Sidermet Călan, Acvacalor Brad, Banat Anina, Goscomloc Uricani). Începând cu anul 2011, jumătate din creanţa neîncasată o reprezintă suma aferentă ajutorului de stat pentru închiderea minelor neperformante. De asemenea, o altă parte semnificativă din această creanţă o reprezintă suma neîncasată de la Casa Naţională de Sănătate pentru care CNH a câştigat procesul în instanţă”.

În ultimii ani, Compania Naţională a Huilei a identificat toate posibilităţile oferite de cadrul legislativ şi a câştigat procese intentate în acest sens, dar, între timp, societăţile în cauză au intrat în insolvenţă sau în faliment.

 

Investiții doar pentru supraviețuire, programe de eficientizare înlocuite de încercări de a evita blocarea conturilor

În perioada 2003-2012, compania a încercat să ţină pasul cu necesităţile de investiţii stringente pentru continuarea activităţii de bază în condiţii de siguranţă. Referitor la programele de eficientizare a activităţii economico-financiare se sugerează că elaborarea unor astfel de programe a necesitat o activitate extrem de laborioasă, care nu a depins doar de Verginica Popescu. Pentru echilibrarea situaţiei economico-financiare şi evitarea încetării activităţii ca urmare a moştenirii datoriilor istorice, în orice moment, Ministerul Finanţelor Publice putea bloca conturile companiei. Astfel, au fost elaborate fundamentări ce au stat la baza actelor normative precum OG 87/2003, HG 1525/2003, OUG 37/2004, L 504/2006, OUG 128/2006, documente aferente schemelor de compensare a datoriilor către Bugetul general consolidat al statului, documente de ajutor de stat pentru accesul la rezer­vele de cărbune conform Regulamentului CE 1407/2002, ajutor de stat pentru ştergerea integrală a datoriilor istorice, ajutor de stat pentru facilitarea închiderii minelor de cărbune neperformante.