În fine, după luni şi luni de zile, ieri dimineaţă, pe şantierul de la SE Paroşeni al instalaţiei de desulfurare a gazelor de ardere şi a celei de colectare, transport şi depozitare a zgurii şi cenuşii în şlam dens nu l-am mai întâlnit doar pe domnul ing. Octavian Dobrescu, coordonatorul punctului de lucru aparţinând SC Tecnoservice Bucureşti SA.

 

De fapt, 

deşi îi comunicasem, înainte cu o zi, că miercuri mă voi înfăţişa în faţa domniei sale, cu dumnealui nu am putut sta de vorbă. Era prins cu lucrările de la transportorul care va deservi instalaţia DSS. La începutul săptămânii a venit, de la Timişoara, o macara de 180 de tone cu care se ridică, pentru a fi montate, componentele transportorului. Acesta de află în apropierea pompelor tip Putzmeister, montate, tot acum, pe postamentele care le-au dus cam mult dorul. Închirierea unei asemenea macarale costă, din câte mi-a fost dat să înţeleg, aşa că ea şi mecanicul care-o mânuieşte trebuie să percuteze corespunzător. În condiţiile acestea, cel care m-a însoţit pe şantier a fost ing. Gabriel Juncu, coordonator al lucrărilor electrice. 

 

Cât timp,

la Paroşeni, lucrările la staţia de desulfurare au stat pe loc, el a lucrat la sediul din Bucureşti al Tecnoservice. S-a bucurat când a auzit că va reveni aici, iar acum pune tot ce are mai bun profesional în el, pentru ca lucrurile să revină pe făgaşul firesc. Prima săptămână, de la 1 octombrie încoace, dată la care şantierul a început să fie din nou animat, a fost ocupată cu organizarea de şantier. A avut loc remobilizarea, altfel spus. Au venit specialiştii şi muncitorii de la opt firme subcontractate de Tecnoservice, şi a început să se lucreze nemţeşte. Nu doar sub ochii vigilenţi ai lui Frank Norad, reprezentantul concernului KNIM/LAB, ci şi sub ai unui alt 

specialist, tot din Germania, sosit la Paroşeni în 26 octombrie.

 

Obermonteurul Klaus Peters

are 72 de ani, iar rostul domniei pe şantier este de a supraveghea operaţiunea de laminare a conductelor de reciclare de pe absorber. Operaţiunea aceasta este una specială, executată prin aplicarea unor răşini care îmbină perfect conductele din fibră de sticlă. Preţ de un minut l-am studiat şi eu pe specialistul german. Nimic nu-i scăpa. La domnia sa nu ţine cu „lasă, că merge şi aşa!”. „Back, back”, i-a zis el nemulţumit unui muncitor care-i arătase nu ştiu ce materiale. După care a cerut două recipiente mai mici în care să prepare cele necesare. Neamţul nu a venit aici să-şi piardă vremea. Vrea lucrare ca la carte, de calitate şi executată în intervalul de timp programat. Săptămâna viitoare laminarea trebuie să fie gata, fiindcă, în 6 noiembrie, dumnealui pleacă înapoi în Germania. 

 

Faţada clădirii electrice,

înaintea căreia o echipă executa premontarea silozului de cenuşă, a primit un strat de culoare şi, în continuare, se pregătesc şi ceilalţi pereţi pentru o operaţiune similară. Dar cea mai importantă lucrare care priveşte clădirea aceasta este prelungirea traseului de alimentare cu 6 KV. Cablul gros care se întinde pe noua estacadă pleacă din staţiile 2BA şi 3BA şi ajunge la cele două transformatoare din clădirea electrică. Desigur, mi-a atras atenţia ing. Gabi Juncu, se lucrează şi în interiorul clădirii, dar, momentan, prima în atenţie este lucrarea de întindere a cablului.

 

Normal că

activitatea a fost reluată prin luarea tuturor măsurilor care ţin de siguranţa muncii. Ing. Gheorghe Avram, cel în sarcina căruia se află ordinea în acte şi pe teren a tot ce ţine de asta, nu-şi face probleme. Ba chiar s-a bucurat când a auzit că, în 2 noiembrie, va sosi la Paroşeni, venind de la Paris, domnul Alain Bacara. Acesta este directorul cu siguranţa muncii, mediu şi igienă în cadrul KNIM. Şi data trecută parizianul a avut cuvinte de laudă pentru ce a găsit pe şantierul  instalaţiei de desulfurare a gazelor de ardere şi a celei de colectare, transport şi depozitare a zgurii şi cenuşii în şlam dens. La care, în fine şi Doamne, ajută! se lucrează mai departe.

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
•