Black este un câine de doi ani, are “domiciliul stabil” în municipiul Vulcan, are stăpân care-l îngrijeşte şi-i dă de mâncare, iar din punctul acesta de vedere nu se deosebeşte de alţi confraţi de-ai lui. Însă, ce-i ciudat, există, totuşi, asemănare între întâmplarea prin care i-a fost dat să treacă el, şi păţania de anul trecut a unui căţel. Tot din Vulcan şi pe care, culmea, îl chema Blackie. Și, mi-a venit în minte chiar acum, cu a celui de la depozitul din incinta târgului săptămânal.

 

Black, dulăul acesta

de doi ani, îşi are locuinţa, cuşca, mă rog, în curtea Clubului Muncitoresc al Sindicatului Liber al E.M. Vulcan. Aşadar, într-un spaţiu, pe un teritoriu, luaţi-o cum vreţi, aflat în grija cuiva. Privat, la o adică, pe care nimeni nu are voie să intre, fără să aibă treabă, mai ales în afara programului de lucru, şi, desigur, fără încuviinţarea celui căruia plăteşte impozite şi taxe pentru ce-i acolo. În mod special am făcut precizarea, fiindcă aş vrea ca amănuntul acesta să fie neapărat reţinut de către organul de poliţie. 

 

Ce s-a întâmplat?

Joi, 17 februarie, seara, aproape de ora şapte, m-am întâlnit cu o femeie în vârstă, o fostă vecină din cartier, care mi-a povestit întâmplarea de groază la care a fost martoră. Doamna venea de la coteţul în care-şi ţine câteva găini, urca panta din dreptul fostului depozit de dulciuri şi, ajunsă în dreptul clubului, a văzut ceva care pur şi simplu a îngrozit-o. Hingherii îl prinseseră în laţ pe Black, i-au desfăcut şi rupt lanţul şi i-au răsturnat dulapul pe post de coteţ. După care l-au târât, în mod barbar, prin spatele clădirii dinspre linia ferată, ca să-l ducă undeva pe la spital. Unde era parcată autocontainiera aceea verde. Cu care ziua se adună gunoiul, iar seara se hinghereşte.

 

Femeii i-a fost frică

să le zică ceva ălora. A aşteptat până s-au îndepărtat, după care a sunat la numărul de telefon afişat pe exteriorul geamului de la încăperea care, pe vremuri, îi servea de birou directorului. Toate astea  mi le-a povestit-o mie, la nicio jumătate de oră de când se petrecuse întâmplarea. Primul telefon, atunci, pe loc, i l-am dat domnului Ionuţ Ciubotaru, preşedintele Sindicatului Liber al EM Vulcan. Căruia îi apar­ţine clubul. Apoi, l-am sunat pe domnul ing. Marius Danci, directorul general al SC Pregoterm SA Vulcan. În subordinea căruia se află serviciul de ecarisaj. 

 

Nu ştiu dacă dumnealui

s-a prefăcut sau nu, atunci când s-a arătat mirat de cele pe care i le-am adus la cunoştinţă. M-a asigurat că, în ce-l priveşte, el nu i-a încurajat niciodată pe hingheri să pătrundă în spaţii private sau să prindă - să fure, e mai bine, zic eu - câini legaţi în lanţ şi care au stăpân. Mda. Să zicem că-i aşa. Dar, dacă domnia sa nu procedează în acest mod, atunci mă gândesc că nu-i exclus să existe o persoană care-i determină pe hingheri să facă pe dracu-n patru şi să aducă, zilnic, în curtea de jos a Pregoterm-ului un anumit număr de câini. Cu alte cuvinte, din cauza asta, cei patru sau cinci hingheri - numărul lor nu este stabil, pentru că unii pleacă şi alţii vin - şi-au făcut o practică din a da iama şi peste patrupede de care cineva are grijă şi care nu au nicidecum statutul de comunitar. Și, din câte mi-a ajuns la urechi, pare-se că şeful care nu-i străin de ordinul ăsta îşi are biroul în curtea din colonie a societăţii.

 

Nu ştiu dacă,

mai departe, domnul director Marius Danci a sunat să se informeze de la oamenii lui cum stă treaba. Știu, însă, că, auzind de asta, Cristi, fiul doamnei Victoriţa, femeia de la club, a plecat val-vârtej să-i caute pe hoţi. Că aşa pot fi catalogaţi, prin ceea ce au făcut, hingherii. I-a găsit, s-a certat cu ei, dar ăia s-au făcut că nu ştiu nimic. În fine, la vreo jumătate de oră după asta, câinele Black a apărut, pe drum, venind dinspre colonia de jos. Bătut, fără zgardă şi ca vai de capul lui.

 

Vineri dimineaţa,

când l-am văzut, câinele era la locul lui. La câţiva metri de intrarea spre birouri. Lângă clădirea în care, altădată, în urmă cu zeci de ani, funcţiona popicăria. Băiatul doamnei Victoriţa se dusese să-i cumpere lanţ şi curea. Am stat de vorbă cu femeia şi atunci  am aflat povestea lui Black. Care, luat de pe drum când era mic de tot, a fost crescut de fiul dumneaei. L-a adus, aici, unde lucrează ea, pentru că “îi este teamă de ţiganii din colonie, care vin şi fură tot ce-i de furat aici”. Au data atacul la fosta popicărie, din clădirea căreia azi-mâine n-o să mai rămână nimic, şi au magnetizat uşa de fier masiv care interzicea accesul în spatele clădirii principale. În fine, nu-i după-amiază sau seară în care aceştia să nu apară la ciordit.

 

Unii vor comenta

că m-am întins prea mult cu relatarea întâmplării din seara zilei de joi, 17 februarie. Este treaba lor ce cred. Am făcut-o, pentru că întâmplarea seamănă foarte mult cu o alta, petrecută în vara anului trecut. Când, tot aşa, hingherii au sărit gardul şi au capturat dintr-un spaţiu închis un căţel. Pe care, culmea, îl chema  Blackie. Atunci, poliţia a fost foarte, foarte indulgentă cu făptaşii. Ceva ca o avertizare, o mustrare şi gata. Nu vreau să păcătuiesc, dar am avut impresia că, atunci, a intervenit cineva cu funcţie mare în apărarea lor. Ceva nu a fost în regulă, din moment ce nu au păţit nimic, iar ei, hingherii, îşi fac de cap în continuare. Prind căţei, trag de câini cu laţurile acela de sârmă, îi lovesc fără milă, iar când cineva strigă la ei îi doare-n paişpe. Cu alte cuvinte, se poartă de parcă ştiu că au pe cineva în spate şi, atenţie, că nu vor păţi nimic dacă le spune careva ceva. Tocmai de aceea, sâmbătă l-am sunat personal pe domnul comisar şef Toma Mihu, şeful Poliţiei municipiului Vulcan, şi i-am povestit despre ce-i vorba. Lăsând-i de înţeles că mă aştept ca poliţia să se autosesizeze luni, la apariţia acestui articol. 

 

Despre care se vor găsi, 

desigur, destui să spună că uite ce subiect şi-a găsit şi ăsta. Cu un câine luat de hingheri. Acestora le-aş da însă o temă de meditaţie. Să se gândească la faptul că ar fi posibil ca ei înşişi să se afle oricând într-o situaţie asemănătoare. Fiindcă am auzit de cazuri - în Paroşeni au fost destule - în care tot nişte netrebnici angajaţi vremelnic ca hingheri le-au săltat oamenilor câinii din curţi. Iar la bloc au ajuns până la uşa apartamentului în urmărirea unui biet pechinez. Aşa că, de data aceasta, chiar mă aştept ca poliţiştii vulcăneni să nu-şi facă treaba în doru’ leii şi să se oprească la jumătate ...

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.