Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, în situaţia în care numărul scădea sub minimul legal, puteau să numească un administrator provizoriu pentru a păstra numărul de 5 membri, aşa cum prevede OUG nr. 109/2011. Nu s-a procedat aşa, hotărârea fost dată de consiliul de administraţie cu cei patru membri, fiind astfel nelegală, contravenind atât OUG nr. 109/2011, cât şi Legii nr. 31/1990 şi actului constitu­tiv al debitoarei şi Regulamentului de organizare şi funcţionare al consiliului de administraţie. Susţine că ju­decă­torul sindic nu are la îndemână toate pârghiile necesare pentru verificarea situaţiei reale. Este motivul pentru care pe calea opoziţiei au învederat instanţei motivele care au stat la baza apelului. Astfel, au arătat şi probat reaua-credinţă prin hotărârea consiliului de administraţie de introducere a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, pe care nu o apreciază ca fiind o soluţie pentru Complexul Energetic Hunedoara SA. Apreciază că, aşa cum susţinea şi Sindicatul „Noroc Bun”, în speţă, trebuia aplicată legea minelor. Aşa cum a arătat şi administratorul judiciar în raportul care stabileşte cauzele care au dus la apariţia stării de insolvenţă, totul s-a petrecut prin eludarea prevederilor legale. Unul dintre efecte este chiar hotărârea consiliului de administraţie dată nelegal, cererea fiind introdusă nelegal, nefiind, de altfel, singura hotărâre dată în aceste condiţii. Din toate aspectele anterioare referitoare la activitatea Complexului Energetic Hunedoara rezultă că aproape toate hotărârile consiliului de administraţie au fost date nelegal. Mai mult, aceste hotărâri nu se publică pe portal, pe pagina de internet a Complexului Energetic Hunedoara, deşi sunt acte de ordin public, ce ar trebui aduse la cunoştinţă publicului, pentru a putea fi contestate potrivit legii. Debitoarea motivează prin concluziile scrise şi prin întâmpinare că acest consiliu de administraţie emite decizii fără a fi prevăzută o modalitate de contestare a acestora. În aceste condiţii, orice hotărâre a consiliului de administraţie nu poate fi contestată pe cale legală. Hotărârile consiliului de administraţie nu pot fi atacate de terţe persoane şi pot fi revocate doar de adunarea generală a acţionarilor, însă în situaţia în care se formulează cerere de insolvenţă iar societatea are acţionar unic Statul, acesta nu a depus cerere de revocare a hotărârii de introducere a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei. Avocat Pigui Christiane solicită admiterea apelului şi, pe cale de consecinţă, admiterea opoziţiei şi revocarea sentinţei de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitoarei. Consilier juridic Paciu Gabriela faţă de apelurile declarate de creditorii Hidroconstrucţia, Constantin Grup şi Deloitte solicită admiterea acestora, având în vedere că solicitarea acestora de numirea a administratorului judiciar provizoriu Euro Insol SPRL exprimă voinţa comună a debitoarei şi creditorilor, motivat de experienţa acestui practician în insolvenţă, cât şi de valoarea cumulată a creanţelor acestor creditori. Cu privire la apelul declarat de Armor Security SRL solicită, în principal, respingerea acestuia, iar în subsidiar, lasă la aprecierea instanţei soluţionarea apelului. Referitor la apelul declarat de Sindicatul „Noroc Bun” solicită respingerea, întrucât o cerere de intervenţie în procedura insolvenţei este inadmisibilă, raportat la prevederile art. 61 şi următoarele din C.pr.civ. În situaţia în care apreciază că are calitatea de creditor al debitoarei, Sindicatul „Noroc Bun” putea să formuleze, eventual opoziţie la sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei. În ceea ce priveşte excepţiile invocate de către administratorul judiciar provizoriu solicită respingerea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a d-lui Viorel Stancu în formularea apelului. Arată că, prin Hotărârea nr. 36/2015, d-l Viorel Stancu a fost împuternicit cu puteri depline pentru îndeplinirea tuturor formalităţilor legale şi să semneze orice cerere şi document necesare în vederea ducerii la îndeplinire a hotărârii, deci, pe cale de consecinţă, inclusiv cererea de apel. Dispoziţiile art. 142 alin. 2 lit. e din Legea nr. 31/1990 se referă strict la introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei. Prin urmare, competenţa exclusivă a consiliului de administraţie în această materie priveşte doar introducerea cererii, nu şi exercitarea unei căi de atac în sensul susţinerii cererii respective, directorul general, în virtutea calităţii sale de reprezentant legal la data introducerii cererii de apel, nu avea nevoie de o altă decizie expresă a consiliului de administraţie cu privire la exercitarea acestui drept procesual al societăţii. Mai mult la data la care s-au completat motivele de apel, administratorul special al societăţii, numit de adunarea generală a acţionarilor, a semnat această completare, precizează că societăţii debitoare nu i-a fost ridicat dreptul de administrare în procedura insolvenţei, motiv pentru care este reprezentată în această perioadă de observare de către administratorul special. Cu privire la excepţiile privind lipsa calităţii procesuale şi a inadmisibilităţii apelurilor formulate de creditori solicită respingerea acestora, având în vedere că creditorii au formulat cereri de deschidere a procedurii insolvenţei, care au fost ulterior calificate drept declaraţii de creanţă, astfel că au calitate procesuală pasivă în formularea şi declararea apelurilor. Solicită admiterea excepţiei inadmisibilităţii apelului declarat de Sindicatul „Noroc Bun”. Referitor la apelul declarat de creditorul Gerom International subliniază faptul că această creditoare nu poate să susţină şi să acuze că toate hotărârile consiliului de administraţie au fost luate nelegal. Iară să prezinte dovezi în acest sens. Este adevărat că, la data la care consiliul de administraţie a aprobat introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, erau 4 membri. Dar, potrivit Actului constitutiv, şedinţa consiliului de administraţie era statutară prin prezenţa a jumătate plus 1 din numărul membrilor consiliului de administraţie, iar hotărârile erau valabil luate prin votul majorităţii absolute, ceea ce în speţă s-a şi întâmplat. Pe de altă parte, susţine că este inadmisibilă constatarea nelegalităţii unei hotărâri a consiliului de administraţie într-o procedură ce vizează deschiderea insolvenţei la solicitarea debitoarei. Arată că este adevărat că hotărârile consiliului de administraţie luate în exercitarea prerogativelor normale pe care le are nu pot fi cenzurate de terţi. Singura în măsură să invalideze aceste hotărâri este adunarea generală a acţionarilor. Pe de altă parte, nu există nicio obligaţie legală cu privire la publicarea pe site a hotărârilor consiliului de administraţie. Singura obligaţie legală priveşte doar hotărârile adunării generale a acţionarilor şi doar pentru uzul acţionarilor. Creditoarea Gerom International avea posibilitatea, la data introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei să observe la dosar hotărârea consiliului de administraţie şi putea, eventual, să formuleze o cerere pe dreptul comun, dacă aprecia că este vătămată. Avocat Scarlat Alexandru pentru creditoarea SC Constantin Grup SRL, solicită admiterea apelului formulat de debitoarea SC Complexul Energetic Hunedoara SA. Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale a creditoarei SC Constantin Grup SRL, arată că aceasta a dobândit calitate procesuală prin formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, ulterior această cerere fiind calificată ca şi declaraţie de creanţă. Pentru aceleaşi motive, solicită şi respingerea excepţiei inadmisibilităţii. Cu privire la opoziţie, solicită respingerea acesteia. Avocat Zdrenghea Gabriel pentru apelanta SC Armor Security SRL, referitor la apelul formulat de debitoare solicită respingerea acestuia ca nefondat, având în vedere că se critică sentinţa judecătorului sindic doar din prisma faptului că nu s-a ţinut cont de solicitarea acesteia de numire a administratorului judiciar provizoriu. Susţine că judecătorul sindic nu putea să ţină cont de propunerea debitoarei, întrucât dispoziţiile art. 66 alin. 6 şi 7 nu pot fi analizate separat de cele ale art. 45 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2014. Or, aceste dispoziţii legale reglementează expres prevalenţa cererii creditorilor faţă de cea a debitorului în ceea ce priveşte desemnarea administratorului judiciar provizoriu, propunerea debitoarei neputând fi primită. În ce priveşte apelurile formulate în cauză de către ceilalţi creditori Deloitte, Constantin Grup şi Hidroconstrucţia, apreciază că aceştia nu aduc critici pertinente sentinţei pronunţate de judecătorul sindic decât sub aspectul desemnării administratorului judiciar provizoriu, respectiv faptul că a fost desemnat un practician în insolvenţă propus de un creditor a cărui creanţă era deja achitată la data deschiderii procedurii insolvenţei, faptul că judecătorul sindic s-a folosit de un principiu de drept inaplicabil în procedura insolvenţei şi faptul că nu s-a ţinut cont de caracterul cert al creanţei. 

(va urma)