Pentru cei pasionaţi de istoria hunedoreană, trebuie amintit faptul că în 25 mai 1869 începeau lucrările la primul furnal din Călan, aparţinând societăţii braşovene „Kronstadter Verein”, cea care punea bazele Uzinelor de Fier de la Călan în anul 1867, când prin Societatea Braşoveană de Mine şi Metalurgie cumpăra de la Sandor Bertha, căsătorită cu groful Adam Vas, un teren în parte mlăştinos, de circa 180 de iugăre, (aproape 104 hectare, provenit probabil din moşia Kalan), pentru construcţia Uzinelor de Fier Călan.

 

„În 1868, era adus din Germania inginerul Otto Gmelin, pentru elaborarea planului general al uzinei. Ideea fondării uzinei este legată strâns de construirea de către statul ungar a căii ferate Simeria – Petroşani, (începută deja în 1867 - după unele surse chiar în 1865) şi de vecinătăţile propice industrializării: minele din Valea Jiului, cele de la Teliuc – Ghelar, uzina de la Hunedoara. Întregul proiect era ceea ce în ziua de astăzi se numeşte „masterplan de dezvoltare”. Pentru ridicarea furnalelor (iniţial se doreau patru furnale), este angajat inginerul belgian Jossef Massenez (P. Massanctz - după unele surse), de la uzina Duisburg-Hochfeld, tot din Germania, care soseşte la Călan împreună cu o echipă de aproape 80 de oameni (belgieni, germani, maghiari, cehi, slovaci). Primul furnal de la Călan (de 82 mc) era dat în funcţiune în iarna lui 1871”, spun reprezentanţii Asociaţiei Călan 1387. 

În volumul său monografic din 1968, „Istoricul oraşului Călan şi a satelor aparţinătoare – monografie istorică”, regretatul profesor Ioan Ocolişan îl citează pe Sandor Vilmos, care într-o lucrare apărută în 1954 la Budapesta, menţionează mărturia localnicului Fr. Kerpely, care se plângea de faptul că „belgienii” lui Massanctz erau plătiţi de 3-4 ori mai bine decât băştinaşii, fapt care se regăsea în „pofta” de lucru a acestora de pe urmă. „Notele autorului maghiar, coroborate cu mărturiile urmaşilor vechilor călăneni, a celor din epocă, duc la concluzia că străinii aduşi la Pusztakalan erau specialişti cu înaltă calificare, unii dintre ei fiind aduşi de câţiva ani la Govâjdie unde lucrau la modificările furnalului de acolo, în timp ce localnicii erau folosiţi la muncile necalificate. Aşa a început siderurgia la Călan...”, precizează reprezentanţii Asociaţiei „Călan 1387”.