Domnul Savu Secrieru, cel care, acum o lună, a pus pe jar Vulcanul şi presa din Valea Jiului declarând greva foamei la uşa primăriei, s-a ţinut de cuvânt. 

 

Dar numai pe jumătate.

A venit la şedinţa de constituire a Consiliului Local al municipiului Vulcan, dar n-a produs scandalul pe care promisese că-l va declanşa. A stat cuminte pe un scaun aflat aproape de uşa sălii şi a urmărit tăcut şi înnegurat ceea ce se petrecea în faţa lui.. Era aşa de absorbit, încât nu a sesizat nici gestul meu de salut. Sau s-a făcut că nu-l vede, mă rog.

 

În mâini frământa

un sul de coli A4 şi, bănuiesc, la fel ca şi ceilalţi colegi din media locală, mă aşteptam ca, în orice moment, să-l văd percutând la atacul cu documente pe care-l anunţase cu mult tam-tam. Dar faza nu s-a produs. Nu-mi dau seama ce s-ar fi putut întâmpla! Ori a avut grijă Ile să-i transmită să nu facă circ şi să stea pe şezutul lui, ori omul s-o fi gândit la o altă cale prin care să-l facă praf de „hoţul ordinar de Şchiopu”. Pe care – de acum e binecunoscut -  i s-a pus o ditamai pată duşmănoasă pe care nici cu „Vanish” n-o poţi scoate. Acum, după două zile, stând, scriind şi cugetând, tare îmi vine să cred că l-a liniştit sfatul de bine al primarului mustăcios.