În nişte precizări adresate ZVJ, Vasilescu o dă după cireş în chestiunea gravă (mai ales pentru un prefect PSD, originar din Valea Jiului) a semnării protocolului de închidere a minelor. 

 

Însă, strâns cu uşa de crudul adevăr istoric, fostul prefect Vasilescu recunoaşte, mai pe ocolite, că  „afirmaţia (din articolul meu, Marian Boboc – n.a.) a semnat protocolul de închidere este una parțial adevărată, în sensul că acea semnătură apare din partea mea ca prefect care îndeplineam funcția de președinte al Comisiei de Dialog Social”. Bineînţeles că pe Protocol nu apare nicăieri scris președinte al Comisiei de Dialog Social, ci doar prefect Sorin Adrian Vasilescu. Invocarea calităţii de preşedinte al numitei comisii reprezintă o minciună jegoasă de care, sincer, nu-l credeam capabil pe Vasilescu. Dacă ar fi fost bărbat, Vasilescu ar fi recunoscut fără alte nuanţe: „Da, am semnat, că mi-a fost frică de miniştri, că mi se rupe de minerit şi de Valea Jiului, că aşa mi-a dat ordin Nistor şi Nica, ca să îi fac în ciudă ZVJ, că aşa i-am promis ţiitoarei ş.a.m.d.…”. Tot aşa, dacă ar fi bărbat, Vasilescu nu ar mai fi a „n” roată la căruţa Consiliului Judeţean Hunedoara.

De fapt, prin precizările sale obosite, Vasilescu încearcă  o diversiune  de doi bani ca să abată atenţia cititorilor de la subiectul articolului meu: dorinţa lui disperată, atavică, de a ajunge senator. Căci, aici, după cum veţi citi în pagina a 2-a, nu a avut a comenta nimic… Chiar cred că i-a şi plăcut un pic…

 

Marian BOBOC