A doua cale mai costisitoare

Valeriu BUTULESCU: Din păcate, în România schimbările nu au decurs la fel de paşnic ca în alte ţări. După cum ştiţi, în România şi-au pierdut viaţa mii de oameni în Revoluţie. La noi comunismul s-a apărat până la capăt, nu a vrut sub nici o formă să abdice. Aceste sacrificii sporesc nemulţumirile. Unii spun: atâta sânge s-a vărsat degeaba!

LECH WALESA: Nu s-a vărsat degeaba! Gândiţi-vă că se putea vărsa mai mult. Aici apare o întrebare: Dacă s-ar fi vărsat mai mult sânge ar fi fost mai bine? Nu! Într-adevăr, la noi lucrurile au decurs puţin altfel. Aţi fost în urma Poloniei în ce priveşte organizarea rezistenţei anticomuniste. Această întârziere v-a făcut să treceţi brusc peste mai multe bariere. Dar a trebuit să loviţi şi aţi lovit. Aţi făcut un salt prea mare, brusc aţi sărit prea departe. N-aţi avut de ales. Aţi fost obligaţi de situaţie. Repet: nu aveaţi alte posibilităţi. Chiar dacă lucrurile decurgeau altfel tot aici aţi fi ajuns, la acelaşi drum al libertăţii, democraţiei şi economiei libere. Orice altă cale duce la costuri mai mari. Puteţi doar să mai schimbaţi din când în când nişte miniştri, dar cei noi vor fi la fel ca predecesorii lor. Aşadar, e nevoie de mai multă înţelepciune, de implicare, de mai multă transparenţă în acţiunile noastre. Numai aşa se poate. Nu avem de ales. A doua cale, aşa cum am spus, înseamnă demonstraţii, greve, cucuie. Ele numai sporesc costul reformei.

 

Interesat de România

Valeriu BUTULESCU: Suntem informaţi că veţi vizita în curând România.

Lech WALESA: Eu de câteva ori am vrut să merg în România. Dar nu s-a putut, am fost atâta vreme în fruntea acestei organizaţii. Sunt aşa obosit că nu mai fac faţă. De aceea îmi cer scuze românilor, îmi cer scuze sindicaliştilor. S-ar putea ca anul acesta să reuşesc. Dar vă rog să mă înţelegeţi. Sunt foarte aglomerat. Însă unde merg mă interesez şi de poporul român. Am întrebat Occidentul: Ce faceţi? De ce colaborarea cu România merge greu? De ce România nu este admisă încă în UE? Nu ştiu dacă sunteţi la curent cu demersurile mele. Uneori aceste intervenţii sunt mai importante decât o vizită în România, unde probabil o să povestim despre ce am făcut şi cum a fost. Adevăratele interese sunt în Occident, la Bruxelles, în Statele Unite... Acolo trebuie insistat! Acolo trebuie conştientizaţi oamenii politici. Eu fac acest lucru. Din păcate, aceasta îmi ia timp şi nu-mi permite să mă ocup de alte lucruri plăcute, cum ar fi vizitarea României sau a altor state.

 

Comoditatea Occidentului

Valeriu BUTULESCU: Domnule Preşedinte, dacă totul decurge normal, la 1 ianuarie 2007 România va fi admisă în Uniunea Europeană. În legătură cu acest eveniment, credeţi că România care, alături de Bulgaria, închide lista noilor membri poate conta pe solidaritatea celorlalte state, în accepţiunea nouă a acestui cuvânt, pentru a lichida diferenţele care ne separă de acestea?

Lech WALESA: Diferenţele prea mari sunt incomode pentru toţi. Salariile mai mici de la noi sunt inacceptabile în Germania sau Franţa. Pentru şomajul din România sau din altă ţară, germanii sau alţii din Europa vor plăti impozit mai mare. De aceea Europa trebuie să înţeleagă, şi chiar a început să înţeleagă că nu există Europa fără România, că toţi sunt necesari, că trebuie să echilibrăm nivelurile de trai, altfel unificarea devine puţin atractivă. Diferenţele frânează dezvoltarea, frânează întreaga Europă. Vă repet : victoria obţinută a fost prea mare. Aproape o jumătate de lume s-a alipit la civilizaţia occidentală. Occidentul a început să se plângă că, vezi Doamne, nu mai face faţă! Bineînţeles! Occidentul este comod, are un sistem depăşit, cu state mici, uşor de guvernat atâţia ani. Acum însă au apărut state mari. Aceasta a făcut ca angrenajul occidental să nu se mai învârtă. Dar se va învârti în curând pentru că principiile sale sunt sănătoase.

Există libertate economică si politică, iar aceasta va produce efecte benefice.