Un eveniment cu totul deosebit, ce va avea loc sâmbătă, 17 decembrie, la Biserica “Sfântul Ierarh Nicolae” din Piaţa Victoriei, Petroşani, ne-a fost adus la cunoştinţă de preotul Mihai Muntean, parohul acestui sfânt locaş ortodox.

 

Cei care prin voia Domnului vor ajunge sâmbătă dimineaţa, începând cu orele 11:00 la această Sfântă Biserică vor putea participa la slujba de pomenire a celui care a fost părintele Avram Stanca, cel care ar trebui să însemne pe plan local cam ceea ce înseamnă Andrei Şaguna pentru braşoveni, sibieni sau ardeleni în general, un adevărat luminător de minţi pentru ortodocşi şi nu numai, un păstrător al credinţei ortodoxe milenare (să nu uităm de Sfântul Apostol Andrei – Ocrotitorul României) şi al culturii române, un luptător pentru şcoala românească şi pentru valorile moral-creştine, un patriot în adevăratul sens al cuvântului.

„Sâmbătă se împlinesc 100 de ani de la trecerea martirică a sfinţiei sale spre cele veşnic, iar cu această ocazie biserica noastră va organiza o slujbă de pomenire a acestui mare român! Părintele Avram Stanca a păstorit Parohia Ortodoxă Petroşani vreme de 41 de ani, între 1875-1916, fiind în două rânduri Protopop interimar la Haţeg şi la Hunedoara. Activitatea desfăşurată de sfinţia sa a fost îndreptată nu numai spre parohie, ci şi spre întreaga comunitate ortodoxă a Văii Jiului. Iar când spun asta, ştiu că la un moment dat avea în purtare de grijă încă şapte comunităţi ortodoxe din: Băniţa, Maleia, Dealu Babii, Dâlja Mare, Vulcan, Lupeni şi Aninoasa. Ocupându-se de aceste comunităţi pe mai multe planuri, părintele a înfiinţat biserici, ctitorind mai multe biserici de lemn pentru creştinii ortodocşi, dar şi şcoli confesionale. A fost cel care a înfiinţat prima şcoală românească în Petroşani, la 1877, o şcoală confesională, dar prima de până atunci! La 1900 a terminat zidirea şi s-a făcut sfinţirea bisericii monumentale, a doua din Valea Jiului ca dimensiuni. Spun că e vorba de o biserică monumentală, deoarece dimensiunea acestei biserici depăşea cu mult dimensiunea oricărei biserici de lemn construite până atunci. Ceea ce ar mai fi drept de relevat despre întreaga sa activitate este faptul că a fost un om deosebit, un patriot înflăcărat, un slujitor al altarului desăvârşit şi cu mare frică de Dumnezeu, un român adevărat. Faptul că a fost un mare patriot o dovedeşte şi sfârşitul său, în 1916, un sfârşit martiric. Se ştie şi există suficiente mărturii că o dată ce trupele române au intrat în 1916 în Petroşani, în timpul Primului Război Mondial, părintele Avram Stanca le-a ieşit în întâmpinare, a rostit un cuvânt de bun venit şi l-a pomenit Pe regele Ferdinand la sfintele slujbe. Iar soţia sa, doamna Ioana Stanca, doamna Văii Jiului cum a numit-o marele Nicolae Iorga, a arborat în turnul Bisericii Drapelul Românesc pe care-l primise de la prinţul, pe-atunci, Ferdinand, odată cu deschiderea Pasului Surduc, la 1894. După contraofensiva armatelor germane, ungare şi austriece, trupele române fiind îndepărtate din zona noastră, date fiind exemplele de românism de mai sus, părintele Avram Stanca a fost ridicat, împreună cu familia, fiind întemniţat. Îmbolnăvindu-se din cauza condiţiilor de temniţă, mai ales că avea 73 de ani, şi nu mai era tânăr, părintele trece la cele veşnice în 1916, cu puţin înainte de Crăciu (după cum se născuse tot în Ajunul Crăciunului, la 1843!), după ce înainte de moarte a fost lăsat din închisoare să se adăpostească în casa fiului său, preotul Sebastian Stanca din Sebeş, de către autorităţile de-atunci (fiul său fiind de asemenea închis la Rust în acel an). Deci, trecerea sa spre cele veşnice a fost martirică, asta pentru că a fost un bun român! Mai vreau să menţionez în încheierea prezentării marelui părinte-martir Avram Stanca, pentru cititorii ziarului dumneavoastră, că odată cu retragerea trupelor germane şi austro-ungare, bombele germane au străpuns acoperişul Bisericii “Sfântul Nicolae”, perforând şi iconostasul lăcaşului nostru. Pentru toată activitatea acestui brav şi mare Român, ecumenist, sprijinitor cultural (pentru tot judeţul nu doar pentru Valea Jiului), sprijinitor pe linie socială, caritativă, om care s-a preocupat să înfiinţeze asociaţii (Reuniunea Femeilor Ortodoxe), şcoli şi lăcaşe de cult, acum, la 100 de ani, nouă, tuturor, ne revine să avem un gând bun către dumnealui şi să-i aprindem o lumânare în semn de respect, rugându-l pe Dumnezeu să-l ia în paza sa şi să-l odihnească!

În concluzie, toţi cei care doresc, pot să vină sâmbătă şi să fie împreună cu noi rugători pentru sufletul părintelui Avram Stanca, împlinind toate cele creştineşti în legătură cu acest moment. Alături de părintele Pavel Simulescu şi de mine sper că vor fi prezenţi câţi mai mulţi creştini. Îi aşteptăm cu drag!”, a declarat pentru ZVJ preotul Mihai Muntean.

• 
•