Vulcănenii, îndeosebi cei vârstnici, s-au pus la rând, încă din primele zile ale anului, ca să-şi plătească taxele şi impozitele locale. Aşa se explică prezenţa cozilor la toate ghişeele de la parterul clădirii Primăriei Vulcan.

 

E aşa, fiindcă,

în primul rând, oamenii vor să-şi ia o grijă de pe cap. Apoi, mai este şi treaba cu reducerea de zece la sută de care beneficiază persoanele care-şi achită dările până la sfârşitul lunii martie. Pe lângă cei care sunt aici, ca să-şi plătească obligaţiile financiare către stat, se află şi vulcănenii care completează şi depun formularele de declaraţie pe proprie răspundere pentru plata de salubrizare. Odată cu apariţia anunţurilor lipite la scările blocurilor, multă lume a rămas nedumerită. Cum să plătim gunoiul la primărie? Nu mai vin încasatoarele de la Pregoterm?

 

Explicabil, din moment

ce, nu doar la Vulcan, mulţi cetăţeni nu au citit ceea ce s-a scris deja în ziare referitor la problema asta. Pe de altă parte, este posibil, după cum mi-am dat seama, ca noua modalitate de plată să fie în avantajul primăriei şi al societăţii care adună deşeurile menajere. Sunt destui cetăţeni care, ca să nu se mai deranjeze în lunile care urmează, s-au hotărât să plătească gunoiul pe tot anul. Ei, cei corecţi, cum ar mai putea fi numiţi, au totuşi o nedumerire: de ce există zece mii de vulcăneni pentru care primăria s-a angajat că va plăti în locul lor? Explicaţia primarului cum că este vorba despre familii nevoiaşe e cam subţire pentru ei şi nu stă în picioare. De aceea cei cu taxele la zi cred că este vorba o modalitate prin care Ile îşi menţine aservită o masă electorală mare.

 

Un fapt mai puţin

întâlnit a fost consemnat, luni dimineaţă, la casieria de la impozite şi taxe locale. Doamna Elena C. s-a prezentat la ghişeu, împreună cu soţul ei Edy, ca să se achite de datoria cetăţenească pe care o are în calitate de contribuabil local vulcănean. Cu documentul pe care scria că are de plătit 154 de lei s-a pus la rând şi, ajunsă faţă în faţă cu casieriţa, a scos punga în care avea adunată, sub formă de mărunţiş, suma de 73 de lei. Restul de bani era format din bancnote de un leu. A făcut treaba asta dinadins, pentru a-i verifica răbdarea casieriţei. Spre surprinderea ei, funcţionara de la ghişeu nu i-a reproşat nimic şi a început să numere monedele. A făcut-o până la un punct când, zâmbitoare, şi-a ridicat privirea şi i-a zis doamnei Elena că restul de bani mărunţi îl ia pe încredere. După care a luat în primire leuţii de hârtie.

•