Cine nu recunoaşte, e legumă! Pe lângă cauze minore, actuala situaţie dezastruoasă (care rezultă din cifre, nu din stele!) a Complexului Energetic Hunedoara SA are două surse ale răului.

 

Pe de o parte, de la nivelul anului 2012, managerii - numiţi în proporţie de 90% de către PSD - nu au făcut decât să sporească la cote nesimţite cheltuielile de tot felul, dar în special pe cele de ordin salarial, ajungându-se ca – deşi entitatea economică se îndrepta în mod evident spre dezastru – diriguitorii numiţi politic să încaseze de pe la 240 de milioane de lei lunar în sus. Nicio legătură, aşadar, între veniturile de multinaţională şi nivelul de chioşc falimentar al managementului. 

Personajul cheie, cel care – prin natura ocupaţiei – ar fi trebuit să protesteze vehement la punerea mineritului şi a energiei pe butuci, a fost Petre „Bebe” Nica, şeful Sindicatului „Muntele”, actualmen­te director ajutător de complex energetic falimentar. Ce a făcut omul? A mimat sindicalismul dar, în paralel, s-a asigurat că el şi ceilalţi lideri au venituri banane, deconturi pe măsură şi maşini la scară. Astfel, deşi era la mintea cocoşului care caută de mâncare prin zăpada neagră de cărbune din Straja că lucrurile nu merg în direcţia bună, Nica a ajuns să accepte un CCM care a adus dezastrul mai aproape (cu bonusuri şi facilităţi neacoperite de performanţe economice), fiind prezent cu limba la vedere în apropierea primului pesedist al judeţului, Laurenţiu Nistor. Nica a preferat un CCM total defavorabil Complexului Energetic Hunedoara, contract care a şi determinat finalul iminent al exploatărilor de huilă, fără să mai gândească la faptul că, de azi-mâine înainte, oamenii vor ajunge pe drumuri, iar numai lacătele mari ne vor aminti că, dincolo de uşile ce urmează a fi ferecate, părinţii şi bunicii noştri aveau o meserie nobilă şi grea, cea de miner.

Proporţiile dezastrului deja se văd. De la 1 noiembrie 2016 încoace, după ce cuplul Melczer – Nica s-a instalat în birourile luxoase (uneori, vai, fără acces la apă potabilă…) ale Complexului Energetic Hunedoara SA, un număr de 18 proceduri de achiziţie publică, prin care se intenţiona cumpărarea de produse şi servicii strict necesare activităţii CEH SA, au fost anulate. Motivul a fost mereu acelaşi: la data limită stabilită pentru depunerea ofertelor, nu a existat niciun ofertant. Orice om de afaceri cu scaun la cap ia în calcul mai multe aspecte înainte de a începe o colaborare: experienţa managerială a conducerii entităţii cu care va lucra, dar şi posibilitatea de a şi încasa pentru produsele ori serviciile livrate/prestate. Cu un Nica drept vârf de lance, a cărui experienţă managerială s-a oprit la cea de adjunct de şef de diesele pe la mina Lupeni, e clar cam la ce nivel de discuţie aplicată poţi ajunge. Aşa cum, la ce tăvălug de procese pentru debite restante are CEH SA, e la fel de clar cam ce partener serios îţi poate fi colosul economic în cauză.

În perioada noiembrie 2016 – februarie 2017 au fost anulate proceduri care vizau achiziţia de ulei de completare tip Klubersynth GH6-680, şnur de ancoraj, cizme, lanţ minier, carburanţi auto, sârmă şi electrozi pentru sudură, picoane pentru ciocane de abataje, role lise şi cuţite de combină. De asemenea, au fost ratate – în lipsa ofertanţilor – achiziţiile de servicii de mentenanţă, revizii şi reparaţii locomotive, reparaţii căi ferate uzinale, expertize tehnice şi reparaţii mecanice/ electrice pentru instalaţii de extracţie cu durata de funcţionare depăşită şi închiriere autovehicule de transport mărfuri cu şofer.

În lipsa acestor repere, numitul Nica Petre îşi asumă personal orice incident legat de producţie, viabilele falimentare aflându-se, potrivit actualei organigra­me, în a sa subordine (şi răspundere) directă. Dincolo de aspectele de mai sus, la fel de grav este şi că – deşi se dovedeşte incapabilă în a asigura cele necesare pentru activitatea de zi cu zi a Complexului Energetic Hunedoara SA – n-am aflat ca actuala conducere a CEH SA să se fi sancţionat de una singură pentru joaca ăsta de-a managementul. Vom reveni.

•