Articole de acelasi autor

La Muzeul Mineritului din Petroșani / Inspirat, primarul Tiberiu Iacob-Ridzi a comparat munca de cercetare a lui Marian Boboc cu munca minerului

O NOUĂ CONFERINȚĂ LA MUZEUL MINERITULUI

De la conferința de presă a senatorului PSD Cristian Resmeriță (II)

În căutarea evreilor de altădată / O preumblare pe Strada Mare a Petroșaniului

Primarul Petroșaniului a premiat / Șase cadre didactice pensionate

De la conferința senatorului Resmeriță (I): / „După foarte mult chin, după ani de zile, avem Complexul Energetic Valea Jiului SA...”

Premiate de primarul Petroșaniului, / 19 cupluri cu 50 și 60 de ani de căsnicie

Prin implicarea „Petro Aqua”, / Final de octombrie cu plutărit în Cetatea Alba

Pe linia ferată Bumbești-Livezeni. La un pas de tragedie

Primăriile vor stinge setea de înavuțire, pe seama oamenilor necăjiți, a Apa Serv Valea Jiului

Petroşeneanul Avram Iancu a depăşit 1.000 de kilometri în 34 de zile de înot, consecutive, trecând deja de teritoriul a două state şi depăşind două capitale: Viena şi Bratislava!

Avram Iancu a stabilit duminică un record greu de egalat, depăşind înot, fără costum de neopren, 1.000 de kilometri. Din cei 2.860 km, cât are Dunărea de la izvoare şi până la vărsare, Avram a depăşit o treime din distanţă, apropiindu-se, încet dar sigur, de jumătate din traseu. Duminică, 23 iulie, seara am discutat prin telefon chiar cu sportivul petroşenean.

Recorduri 
Duminică înotătorul petroșenean avea exact 34 de zile de când a plecat în noua expediţie. Un al doilea record, îl constituie faptul că românul nostru este primul din lume care a trecut înot Dunărea, fără costum de neopren, pe teritoriile celor două ţări vecine, Germania şi Austria, fiind şi primul înotător care leagă înot şi cele două capitale, Viena şi Bratislava într-un timp foarte scurt.
Următoarea ţintă este taversarea Slovaciei şi intrarea pe teritoriul Ungariei. Până la finalul acestei luni, Avram este decis să ajungă la Budapesta. 

Reîntâlnirea cu soţia
„A fost o surpriză deosebită. Am crezut că am vedenii şi nu văd bine. Dar era ea, soţia mea, care mă aştepta lângă borna 2000. S-au gândit bine cei de la CANAH şi le mulţumesc. La fel şi caiaciştii, şi pentru ei a fost o surpriză mare să-şi vadă soţiile după o lună de dor de casă. Acum ne vom revedea la intrarea mea în ţară, probabil la Baziaş”, ne-a povestit emoționat Iancu.

Două momente dificile
„Acum, duminică, m-am fotografiat cu Drapelul Tricolor la borna 1859, după care am ajuns undeva spre 1.840, unde am campat. Am trecut cu bine, zic eu, de ceea ce a fost foarte greu: temperatura scăzută a apei pe o lungime destul de lungă şi salba de lacuri de acumulare de pe teritoriul Germaniei, mai ales, dar şi a Austriei, unde înotatul e dificil deoarece nu sunt curenţi şi trebuie să depui o rezistenţă triplă faţă de restul traseului. După 34 de zile de înot încontinuu sunt în forţă, iar de când a venit să mă vadă soţia sunt şi mai puternic. Trebuie să spun că organismul meu se prezintă bine, nici măcar nu m-am infectat atunci când, inevitabil, m-am mai rănit sau m-am julit. De exemplu, m-am rănit destul de serios la o coastă – o rană deschisă destul de urâtă – când m-am ciocnit de o buturugă ce venea vijelios pe Dunăre şi am zărit-o destul de târziu. Rana, din fericire, nu s-a infectat! Apoi am mai avut alte câteva julituri sau răni mici deschise, dar, la fel, n-am păţit nimic. Au fost două momente dificile, că tot m-ai întrebat. Unul pe teritoriul Germaniei, când apa era extrem de rece, unde am făcut hipotermie şi m-am încălzit de la şina de cale ferată. Al doilea moment a venit undeva lângă Passau, acolo unde Rinul intră vijelios în Dunăre, cu apă rece provenită de la gheţarii din Alpi ce se topesc şi unde a trebuit să înot vreo 60-70 de kilometri într-o apă de nici 13 grade. Dar au trecut toate, iar important este că mă simt bine şi Dumnezeu îmi dă putere să trec peste toate. Echipa la fel, cu toate greutăţile, mă sprijină, îmi dă moral şi curaj. Sunt nişte colegi de echipă foarte buni şi mă bucur că sunt aici cu mine”.

Suporteri români, germani, austrieci, slovaci 
Avram este super încântat şi de cum e privit de oameni pe unde trece, dar mai ales de români: 
„Ştii ceva, toată lumea a aflat şi ştie de proiectul meu. Îmi dau seama de asta în momentul când trec înot şi văd pâlcuri de oameni, pe la vreun pod, sau pe maluri, care mă aşteaptă, strigă şi mă încurajează. Germani, austrieci, slovaci sunt alături de mine. Nici nu-ţi dai seama ce ascensiune morală şi fizică îmi dă această energie pozitivă… De fapt, tu ştii, ca pe Canalul Mânecii, când încurajările, echipa, contează. Aici cu atât mai mult, ţinând cont că înot de 34 de zile. Uite ce primire am avut la Ulm, unde românii noştri m-au aşteptat. Dar la Linz, unde s-a încins hora bucuriei şi s-au arborat steagurile, cum crezi că a fost? Excelent, îţi zic eu, şi nu erau puţini. Iar pe lângă români s-au ataşat şi austrieci, germani şi mulţi din alte naţii. Unii mă strigă campionul de pe Dunăre, alţii românul-amfibie, şi alte şi alte îndemnuri şi denumiri, eu aud uneori din apă şi mă bucur. Asta este minunat la acest proiect, că lumea te poate vedea, te poate susţine de pe margine. Le mulţumesc tuturor! La Viena am avut parte de o altă surpriză. O tânără, Alina, care aflase de pe reţeaua de socializare că vin înot pe Dunăre, s-a antrenat câteva zile cu duşuri reci şi pe la bazin şi în momentul când am ajuns a ţinut să înoate alături de mine câteva sute de metri. Îţi dai seama? A fost un moment uluitor, ca şi toată primirea făcută de români la Viena. Presa austriacă şi presa germană au scris în câteva rânduri de expediţia aceasta, cuvinte măgulitoare, ce să mai spun...”.

Următoarea ţintă - Budapesta
La întrebarea care este următorul obiectiv pe termen scurt, Avram mi-a răspuns: 
„Atacarea înot a obiectivului numit Budapesta. Aici am un timp în care mi-am propus şi trebuie să ajung. Până pe 31 iulie la Budapesta se desfăşoară Campionatele Mondiale de Înot în ape deshise, cu probe chiar pe Dunăre. Ei bine, preşedintele forului mondial, o distinsă doamnă, îşi doreşte să ajung înainte de finalul acestei competiţii, are pentru mine câteva surprize. Sper să n-o dezamăgesc şi să ajung în timp real. Deja înot contratimp şi mi-am propus să ajung undeva pe 29 sau 30 iulie, să vedem”.

Mesaj pentru cititorii ZVJ
Cuvântul de final al lui Avrămuţ a fost un mesaj în exclusivitate pentru cititorii ZVJ: „Dragii mei, este o tentativă de premieră mondială deosebit de dificilă, mult mai dificilă decât am crezut iniţial. Adversarul meu s-a încălzit şi încearcă să mă doboare, dar şi-a făcut calcule greşite deoarece are în faţă un petroşenean român ambiţios, ce nu se lasă. Meciul nu-l pot câştiga prin KO, că n-am cum, trebuie să am răbdare şi să-l câştig la kilometrul zero, acolo unde mi-am propus să ajung, la intrarea în Marea Neagră. Atunci îmi voi doborî adversarul, pentru mine şi familia mea, dar şi pentru voi, petroşenenii mei dragi şi pentru toţi românii din această ţară minunată, România! Fiţi, deci, alături de mine gândind pozitiv şi dându-mi toată energia ca să pot realiza acest record pentru ţara noastră, pentru comunitatea noastră! Dumnezeu să ne ajute pe toţi”.

Soția Ancuţa
Încheiem cu declaraţia soţiei lui Avram Iancu, Ancuţa, făcută la întoarcea din Austria, tot pentru ZVJ: „Cu ajutorul sponsorului CANAH i-am făcut o bucurie lui Iancu, precum şi celor doi caiacişti, care s-au trezit cu noi, nevestele, fără să fie anunţaţi undeva înainte de Viena. Întâlnirea cu soţul meu a fost foarte emoţio­nantă. El alerga spre borna 2.000, avea de urcat un mic deal, iar eu stăteam undeva în lateralul bornei. În momentul când a văzut borna în faţa sa, apropiindu-se, Iancu a strigat victorios, după care şi-a întors privirea înspre mine. Uimit, nu-i venea să creadă, credea că de oboseală visează... După ce ne-am îmbrăţişat şi am stat puţin de vorbă, de bucurie Iancu a sărit în Dunăre şi a mai făcut vreo 5 kilometri în ziua aceea! Apoi, a doua zi, am înotat şi eu puţin cu el în Dunăre. Am încercat apa cu degetul să văd cât e de caldă şi mi-am zis că e în regulă, dar după ce am intrat am ajuns la concluzia că apa e destul de rece, cel puţin pentru un om neantrenat, neexperimentat. Aşa că n-am stat în apă cu el foarte mult şi l-am lăsat să continue. M-am suit în canoe şi toată ziua l-am urmărit de acolo. A fost frumos, emoţionant, mulţumim sponsorului pentru că a pus în practică această idee. Am stat două zile şi două nopţi cu Iancu săptămâna trecută, de marţi până joi, după care am revenit acasă, unde mă aşteptau fetiţele cu veşti despre tati”.

Comentarii articol (1 )

#1 kyokushin26.07.2017,  12:02:45

ti transmit din Valea Jiului sa fi sanatos , fericit si Dumnezeu sa te ajute in tot ceea ce gandesti sa faci pe parcursul vieti tale. Moralul de invingator, o munca tenace, sustinuta, o fortare a limitelor fizice si psihice si taria de caracter sunt explicatia unei astfel de hotarari.Suntem alturi de tine.

Adauga comentariu

Numele tau:   Comentariul tau:   C창t fac 6 ori 6  ?      DISCLAIMER    Atentie! Postati pe propria raspundere!    Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.