Articole de acelasi autor

Uricani / Parc fotovoltaic în zona fostei mine

Vulcan / Situație nerezolvată de peste un deceniu și jumătate

Uricani. Tot mai mulți tineri caută locuințe

Vulcan. Schimbare în două comisii de specialitate

Vulcan / Nu e o asumare, ci doar o promisiune

Uricani / Buhăescu asigură că, dacă va fi cazul, măsurile necesare nu se vor lăsa așteptate

Uricani / Frumusețe de lucrare

Vulcan / Intervenție împăciuitoare

Vulcan / O mică mare diferență

Vulcan / Mai bine mai târziu, decât niciodată

Ca de fiecare dată în ajunul Zilei Minerului, liderii de sindicat de la mina Vulcan i-au comemorat din nou pe ortacii ale căror suflete s-au ridicat la cer pe când se aflau în subteran. A fost un ceremonial religios sobru, „organizat numai şi numai pentru cei care s-au dus dintre noi”, după cum bine a remarcat unul dintre organizatori.

În jurul orei 11:00
a zilei de vineri, 4 august, tot ce trebuie în asemenea ocazii era pregătit lângă troiţa din apropierea corpului administrativ. Pe masă fuseseră aşezate pomenile, colacii aceia imenşi, o sticlă cu vin şi un canceu, iar în apa ce urma să fie sfinţită de către preot era o legătură de busuioc. Pe piedestalul troiţei se aflau pachete cu lumânări şi o lădiţă cu colăcei, ca să fie împărţiţi pentru sufletul celor care, de-a lungul anilor, de la şut nu au mai ajuns acasă. 

Numele acestora sunt
încrustate în placa de marmură pe care conducerea sindicatului minier vulcănean a adăugat-o, acum doi ani, basoreliefului de lângă troiţă. O doamnă care se ocupa de ceea ce era de făcut pe acolo şi-a găsit un răgaz de câteva clipe, ca să treacă, cu privirea, peste numele decedaţilor. M-a uimit faptul că i-a cunoscut pe foarte mulţi. Despre unul spunea, bunăoară, că, la scurt timp după tragedia din subteran în urma căreia el şi-a pierdut viaţa, a fost urmat, având un sfârşit la fel de tragic, de către soţia sa. 
Citindu-i numele, eu l-am revăzut, cu ochii minţii, pe cel pe care toată mina îl cunoştea după porecla cu care se alesese la foarte puţin timp după ce s-a angajat la mină.

Asistenţa nu a fost 
foarte numeroasă. Cadre din conducerea Diviziei Miniere a CEH, personalul tehnico-administrativ al EM Vulcan şi minerii care se pregăteau să intre în schimbul al doilea. Deşi fusese invitat, primarul nu a ajuns la ceremonial, fiind prins în şedinţa extraordinară de consiliu local programată tot la ora unsprezece. Nu au fost rostite discursuri şi nu mi-a fost dat să aud nici cuvinte sforăitoare. Totul s-a petrecut în cea mai mare decenţă. Mi-a plăcut mult de tot motivaţia unuia dintre liderii sindicali: „În definitiv nu facem asta pentru ca unul sau altul să-şi facă propagandă politică. O facem, pur şi simplu, întru aducerea aminte a ortacilor noştri care, răpuşi în subteran, nu au mai ajuns să se bucure de lumina soarelui”. Poate fi altceva mai explicit? În mod sigur că nu!

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.