Articole de acelasi autor

Vulcan / Dreptatea lui Simion sau a fost, dar nu mai este

Vulcan / Pentru transparență totală

Vulcan / Cât pe ce să ajungă la spital

Vulcan / Drum dezastruos la Tăul fără Fund

Uricani. În prim plan - finalizarea bugetului local

Vulcan. Invitație în vârf de munte

Uricani. Creșă nouă pe fonduri europene

Vulcan. Plan inedit de Ziua Unirii Principatelor

Vulcan / Număr record de turiști în Pasul Vâlcan

Uricani / Traseu care trebuie urmat pas cu pas

Am anticipat eu binişor modul în care urma să se desfăşoare defilarea cu torţe de la Vulcan din seara zilei de 24 ianuarie. De la cinematograf mulţimea s-a deplasat până pe platoul de la „Profi”, loc în care se adunase destul de multă suflare. Coloana s-a pus în mişcare cu puţin înainte de ora şapte.

O doamnă era
supărată, pentru că s-ar fi plecat mai târziu. Dumneaei ştia de şase şi jumătate şi a dat vina pe fanfară pentru întârziere. O acuzaţie nedreaptă, am asigurat-o, fiindcă, înainte cu douăzeci de minute, eu însumi îi văzusem pe fanfarişti pe când plecau, cu instrumentele în braţe, de la sala lor de repetiţii. În mod sigur ei ştiau de ora 19:00, aşa că nu ar trebui să li se reproşeze ceva. Şi când cântă la mort dau dovadă de aceeaşi punctualitate. Nu am auzit ca vreunul cu vată-n nas şi flori pe piept să se fi supărat că, din cauza muzicanţilor, ar fi ajuns mai târziu la destinaţie. Şi nici pe neamurile în viaţă ale ălora duşi dintre noi.

Au fost 
mulţi participanţi la defilare. Coloana precedată de autoturismul Poliţiei Rutiere era destul de întinsă. În frunte era fanfara, urmată de militarii în retragere. Fiecare ofiţer cu torţa lui. Gheorghe Ile le ţinea de mânuţe şi mergea cu nepoţelele sale. Alături de el erau Cristian Merişanu şi băiatul lui. Îi urmau consilierii locali. Nu chiar toţi, e drept, dar pe cei prezenţi i-am reţinut: Dorina Băncilă, George Bălţatu, Angela Stoica, Barbu Pompiliu, Eugenia Bărbiţă, Vasile Pop şi Mihai Costel. După ei, poporul. Venit din pură plăcere, iar nu pentru că i s-ar fi impus. Femei, bărbaţi şi copii. Nu au lipsit, fireşte, voluntarii de la Crucea Roşie. Torţele aprinse, în mişcare, creau o imagine frumoasă. Fireşte, nu ca aceea din faţa Palatului Culturii din Iaşi, cum am văzut la televizor, dar, pentru Vulcan, a fost ceva deosebit. Mai ales că, după cum am mai spus-o, nicăieri în Valea Jiului nu mai vezi aşa ceva. 

Punctul final
al defilării a fost la sensul giratoriu de la intersecţia Bulevardului Mihai Viteazul cu străzile Traian şi Preparaţiei. Aici, pe muzica alămurilor mânuite de fanfariştii lui Gheţi, s-a încins o horă mare. După trei-patru rotaţii, Ile a ieşit din dispozitiv şi i-a invitat pe oameni să intre în clădirea primăriei. Pe toţi, fără excepţie. Pe bune, nu mă aşteptam la asta. Pe holul din care dai la impozite şi taxe locale erau instalate două recipiente uriaşe. Unul cu ceai, pentru copii, şi celălalt cu vin roşu fiert şi dres cu mirodeniile necesare. Eu, fireşte, m-am axat pe acesta din urmă. Mai încolo, tot la parter, sala de căsătorii era pregătită pentru ospăţ. Numai cine nu a vrut nu a mâncat perechea de virşli pregătită pentru fiecare demonstrant. Cu paharul de vin în mână am stat la taclale ba cu unul, ba cu altul. Şi am auzit destule. Despre una dintre bârfe o să vă spun săptămâna viitoare. Tare, încât – dacă nu mi-ar fi zis-o cineva care cunoaşte bine mediul - nici mie nu mi-a venit să-i dau crezare.

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.