Articole de acelasi autor

Uricani. Exemplu de atitudine cetățenească

Vulcan. Situație nemaiîntâlnită

Uricani. Buhăescu are sprijin de la București

Zi de hram la biserica din Valea de Brazi

Vulcan / Secvențe din Săptămâna Mare și de la Învierea Domnului

Uricani / O soluție care să rămână

Vulcan - Invitație în parc

Uricani / Flori plantate de femei cu nume de flori

Vulcan. Lucrări cu prioritate

Uricani. Dănuț Buhăescu se laudă cu producătorii locali

Repet ceea ce am mai zis cu ceva timp în urmă. Nu o fac, fiindcă aşa mi-a căşunat mie, ci pentru că am fost rugat (din nou) să fac asta. Nu de acelaşi tânăr, la rugămintea căruia am scris atunci, ci a altui locuitor al unei străzi din Vulcan care nu are niciun de indicator şi despre existenţa căreia ştiu doar cei care îşi au domiciliul în blocul străjuit de ea.

Şi curierii
care livrează fel de fel de produse rămân pe gânduri când citesc pe colet că acesta trebuie dus pe strada Românească. De aceea, mulţi îşi închipuie că trebuie să fie o greşeală, aşa că se pun pe căutat pe strada Romană. Numai băieţii care livrează pizza la domiciliu ştiu exact unde trebuie să meargă. Strada Românească este aceea care se face, la stânga, imediat ce ajungi în partea de sus a Serpentinei, strada care, pe lângă restaurantul Ţugu, duce în Cocoşvar. În mod firesc, aici ar trebui să existe un indicator. Nu e, deşi am semnalat necesitatea lui. Nici asfalt, cum e pe Serpentină, nu mai e de aici încolo. Doar o alee de beton plină de gropi, urmată de un drum de pământ.

E jale când 
plouă. Noroi cât cuprinde şi bălţi una lângă alta. Iarna e şi mai şi. Greu pentru autoturisme, dar şi mai greu pentru autospeciala de la salubrizare care de abia iese după ce în ea sunt golite containerele de la punctul de strângere a gunoaielor menajere aflat după panta pe care o face drumul de pământ. Că stradă nu-i pot zice! Am stat o grămadă, ca să-mi aduc aminte dacă strada Românească o fi fost amintită vreodată ca fiind cuprinsă în vreun proiect de modernizare. Sigur nu a fost. Şi nici nu pot să ştiu când va fi. Poate că acum, că tot am amintit de ea, cine ştie. Poate că îşi aminteşte, însă, şi primarul Ile, fiindcă a locuit cândva într-un apartament de la parterul blocului 46. Eu, în schimb, îmi amintesc altceva. Cu zeci de ani în urmă, strada asta care se făcea la dreapta cum urcai pe Vasile Alecsandri, arăta cu totul altcumva. Era strada aceea pe care se afla clădirea aceea din lemn a nu mai ştiu cărui cult religios în care noi, copiii, auzeam că se stinge lumina şi se întâmplă fel de fel de păţanii care ne stârneau fantezia. Deh, de-ale copilăriei!

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.