Există un ghimpe la nivel central, mai bine spus la nivel de Ministerul Transporturilor şi la cei care păstoresc drumurile naţionale, în privinţa DN 7A, drumul care leagă judeţele Hunedoara şi Vâlcea. Altfel nu se explică de ce an de an fâţâie acest drum, care ţine de Hunedoara, ba în custodia celor de la drumuri din Dolj, ba celor din Gorj, ba hunedorenilor şi tot aşa. Este inexplicabil cum, pentru cei 21 de kilometri de drum, care leagă Jieţul de hotarul cu judeţul vecin, nu se găsesc bani, an de an, decât pentru cârpituri, în timp ce imediat după ce ieşi din judeţul Hunedoara drumul e „aţă”, cu asfalt turnat ca la carte, cu rigole de scurgere betonate şi aşa mai departe. Nu de puţine ori presa din Valea Jiului, inclusiv Ziarul Văii Jiului, a semnalat faptul că bucata de drum respectiv, una de altfel foarte importantă pentru o zonă care se doreşte a fi turistică, dar şi pentru tranzitul judeţean şi naţional, este lăsată de izbelişte. Personal am scris cred că de cel puţin patru ori în ultimii doi ani, atrăgând atenţia despre necesitatea reparării acestui drum. Mai mult, pentru acest drum am reuşit să mă cert la o conferinţă de presă cu un anumit secretar de stat de pe la Ministerul Economiei (cercetat acum penal alături de alţi câţiva, pentru o serie de infracţiuni economice săvârşite în domeniul energetic), pentru că am cutezat să-i prezint fostului ministru Adriean Videanu cum stă treaba cu drumurile şi cu Ministerul Economiei (şi Comerţului pe-atunci). Explicându-i clar că nu se poate comerţ fără drumuri şi viceversa, în timp ce respectivul secretar de stat întreba nonşalant şi jignitor, pe un ton şmecheresc: „Alo, domnu`, ce treabă are ministru Videanu cu drumurile?”.  După ceva timp, la emisiunea „Verde-n faţă”, de la Kapital TV, am adus aminte, cam ori de câte ori am avut ocazia, de acest drum, am spus de promisiunile nenumărate făcute de miniştrii, prefecţi,drumari sau primari. Fie că în studio s-a aflat prefectul judeţului, Attila Dezsi, fie vicepreşedintele Consiliului Judeţean, Costel Avram, fie Dorin Gligor, mai marele pedeliştilor din judeţ, sau primarii Tiberiu Iacob-Ridzi şi Ilie Păducel, ori deputatul Monica Iacob-Ridzi, am încercat de fiecare dată să le smulg un răspuns, convins fiind că problema aceasta se va rezolva într-un final.

 

Peticire şi iar peticire - bani azvârliţi degeaba

Mare lucru la toate demersurile presei, nu numai ale mele, ci şi ale multor colegi, nu s-a rezolvat. Poate doar miliardele investite în vara trecută pentru cârpire, imediat după sfinţirea Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” de la Groapa Seacă, unde mulţi şi-au rupt atunci maşinile, inclusiv politicienii prezenţi. Ce ne facem însă cu aceste cârpituri şi peticiri, ţinând cont că ele, după o iarnă, nu vor ţine, iar la anul, gropile vor fi şi mai mari decât înainte? Şi spun asta, conştient că nu se va face nici anul viitor mare lucru la cei 21 de kilometri de drum. De ce? Deoarece drumul a fost din nou trecut de la Hunedoara la Dolj, probabil ca să mai ia de pe umerii drumarilor din judeţ povara apărării în faţa ziariştilor, care din nou vor umple pagini de ziare şi la anul pe acest subiect. Se va motiva din nou de către factorii judeţeni că drumul e la Dolj, că nu cei din Hunedoara sunt de vină şi fiecare va da vina pe altcineva. Pe de altă parte, există semnale tot mai clare că în proiectul pentru bugetul de stat, de anul viitor, Ministerul Tran­­­­­­­­s-­

porturilor nu are în vedere acest drum. „Drumul lui Băsescu”, spre Herculane, va avea alocaţi bani, chiar destul de serios, dar DN 7A nu.

 

Explicaţiile şi poveştile nu ţin de cald

Explicaţia dată de primarul Ilie Păducel la emisiunea „Verde-n faţă” de miercuri nu prea m-a mulţumit, nici pe cetăţeni. „Se va face din alte resurse, nu neapărat de la minister”, este ceva aproximativ, neexact. Am mai auzit promisiuni din astea, nu e prima oară şi de aceea l-am rugat pe primar să bată fierul cât e cald, pe la Bucureşti, înainte de votarea bugetului central, pentru că timp ar mai fi. 

Prefectul judeţului, Attila Dezsi, ne spunea tot la o emisiune, destul de recent, că din primăvară începe licitaţia la lucrările la acest drum. M-aş mira, fără să încerc să-l supăr pe prefect, dar parcă şi asta am mai auzit-o, ba încă una şi mai tare: se face licitaţia în toamnă, ca din primăvară, imediat ce se topeşte zăpada, să înceapă lucrările din plin. Iată, este mijlocul lunii noiembrie şi nici vorbă de licitaţie de lucrări. Probabil aşa va fi şi la primăvară, va trece luna martie, apoi aprilie, chiar şi mai, iar prin iunie din nou ni se va zice că după rectificarea de buget vor face şi vor drege.

Cert este că pentru un amărât de drum, de 21 de kilometri, care traversează probabil cea mai frumoasă zonă din Valea Jiului, nu se găsesc fonduri, iar pentru alte prostii există mereu. Românului îi place să lase treaba neterminată, sau, şi dacă o termină, finisajele lasă de dorit. Ceea ce face ca lucrul respectiv să-şi piardă din măreţie, din amploare. Aşa şi cu acest drum: au făcut drumul la Vâlcea, au făcut Transalpina, iar singura bucată din zonă rămasă neasfaltată o lasă pentru strămoşi. Ceva nu e în regulă şi se pune întrebarea totuşi: cine are interesul să ţină izolată Valea Jiului, mai ales după ce minele cad unele după altele ca la jocul de domino?

Bine ar fi să ne înşelăm şi ministerul să ne contrazică. Numai că, din păcate, toate semnalele duc din nou exact la ceea ce s-a întâmplat şi în anii anteriori. Deja vu toată chestiunea, nu vi se pare?