Articole de acelasi autor

Vulcan. Activitate în cimitir

Uricani. Viceprimar cu atribuții sporite

Uricani. Cel mai frumos mod de a-i cinsti memoria lui Dănuț Buhăescu

Vulcan. Nu s-a putut face din cauza lipsei banilor

Uricani. Invitația de peste munte

Vulcan. Un posibil remember

Paroșeni. Speranță pentru la anul

Vulcan. Abandonat de proprietar?

Vulcan. Controversă pe marginea a ceea ce se află în punctele termice

Uricani. Schimbare de loc

Sfârşitul săptămânii trecute a fost unul emoţionant pentru paisprezece dintre absolvenţii clasei a XII-a a Liceului Teoretic Real-Uman din Vulcan, promoţia 1973. Nu pentru toţi, desigur, ci numai pentru aceia dintre foştii liceeni umanişti care au venit la întâlnirea programată, cu luni înainte, să aibă loc la 18 august.

Dintre cei treizeci şi cinci
de elevi de la Secţia Uman ne-am strâns treisprezece, paisprezece fiind împreună cu o colegă care a făcut Realul. E destul de bine, dacă ţinem seama că cinci dintre câţi eram pe vremea aceea s-au dus deja din astă lume. Au venit fete - aşa ne-am obişnuit să le spunem noi, cei şapte băieţi din clasă - din mai toată ţara, dar şi de la mii de kilometri distanţă, din Austria şi Germania, în timp ce altor foşti colegi din Vulcan nu le-am putut vedea feţele, fiindcă, pur şi simplu, au zis că nu-i interesează. Păcat. 

Vreo câţiva dintre
noi ne-am întâlnit şi în seara zilei de vineri, dar revederea oficială după 45 de ani de la absolvirea liceului a avut loc în după-amiaza zilei de sâmbătă, 18 august. Fiecare fată a primit, de la Puiu Perju, câte un buchet de flori după care, împreună cu domnul profesor Francisc Czimbolmos, am intrat într-una din sălile de clasă ale actualului Colegiu Tehnic „Mihai Viteazu”. De pe un fluturaş o colegă a făcut prezenţa. S-a auzit, după caz, „prezent!”, „absent!” sau „Dumnezeu să-l/o ierte!”. Una dintre fete, actuală doamnă, a citit mesajul doamnei profesoare Ileana Bâja, fosta noastră dirigintă, aflată în Timişoara. Domnul profesor Francisc Czimbolmos a dat la iveală un casetofon şi ne-a pus să reascultăm cântecul care făcuse ravagii pe holul de la etajul I al clădirii liceului, loc în care s-a ţinut banchetul de absolvire. După aceea domnul profesor ne-a spus câteva cuvinte de suflet. Toţi l-am ascultat cu aceeaşi luare aminte ca la orele de istorie. Deodată, pe faţa dumnealui - pe care noi îl ţineam minte ca pe un profesor exigent, dar drept, şi ca pe un bărbat care nu prea îşi arăta emoţiile interioare – s-au scurs câteva lacrimi. Emoţia care ne cuprinsese pe toţi cei din sală pusese stăpânire şi pe domnia sa.

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.