Articole de acelasi autor

La Muzeul Mineritului din Petroșani / Inspirat, primarul Tiberiu Iacob-Ridzi a comparat munca de cercetare a lui Marian Boboc cu munca minerului

O NOUĂ CONFERINȚĂ LA MUZEUL MINERITULUI

De la conferința de presă a senatorului PSD Cristian Resmeriță (II)

În căutarea evreilor de altădată / O preumblare pe Strada Mare a Petroșaniului

Primarul Petroșaniului a premiat / Șase cadre didactice pensionate

De la conferința senatorului Resmeriță (I): / „După foarte mult chin, după ani de zile, avem Complexul Energetic Valea Jiului SA...”

Premiate de primarul Petroșaniului, / 19 cupluri cu 50 și 60 de ani de căsnicie

Prin implicarea „Petro Aqua”, / Final de octombrie cu plutărit în Cetatea Alba

Pe linia ferată Bumbești-Livezeni. La un pas de tragedie

Primăriile vor stinge setea de înavuțire, pe seama oamenilor necăjiți, a Apa Serv Valea Jiului

Vremea i-a permis meșterului maramureșean Ion Tupiță și echipei sale de cinci lucrători să atace cea mai grea lucrare de până acum: acoperișul. De aceea, tradiționala întâlnire lunară a ZVJ (întâmplată joi, 27 iunie) cu restauratorii și lucrătorii de la Muzeul Mineritului s-a desfășurat mai mult pe… acoperiș.

Finisajul tencuielii de la parterul muzeului – aproape de sfârșit
Până să consemnăm ceea ce am văzut din înaltul clădirii, spunem că jos, la parterul muzeului, lucrările de tencuială și finisajul sunt aproape gata, partea electrică și instalațiile sanitare sunt finalizate în proporție de 95%, cum ne spunea un lucrător (mai rămân chestiuni mici de făcut, montatul prizelor și altele, dar asta când lucrările se apropie de final), iar spațiile expoziționale încep să se contureze. Chiar dacă acum ele sunt pline de baloți de vată bazaltică, care va fi folosită la acoperiș, se poate vedea schimbarea, chiar dacă nu întru totul.
„La interioarele de la parter se mai finisează încă tencuiala. Suntem undeva spre final. Instalațiile electrice și sanitare sunt gata. Șapele la parter sunt gata mai bine de jumătate. Mai avem puțin jos de lucru. Încet, încet ne-am mutat și sus, la acoperiș, unde vom trage în pod. Dar de lucrările din pod vom discuta mai la iarnă. Până atunci, trei luni, dacă nu și mai bine, ne vom ocupa strict de acoperiș. Asta e cea mai grea lucrare”, ne-a spus pentru început Ion Tupiță.

„La muncă, trupă…” pe acoperiș!
Ajunși sus, acolo unde băieții lui Tupiță lucrau sub soarele arzător, parcă de iulie-august, și nu de iunie, am stat puțin de vorbă cu echipa de lucrători. „Cum merge treaba, băieți?”, i-am întrebat. „Bine, că rău n-are cum și nu-i voie”, ne-a răspuns unul dintre ei. Apoi, preț de câteva minute ne-am uitat să vedem cam ce meșteresc. Unii se ocupau cu montatul unor scânduri pe o bună bucată a acoperișului din fața clădirii, bătând cuie la greu, alții tăiau scândurile la dimensiuni, în timp ce altul îi aproviziona cu lemn.
„Sunt foarte multe faze de lucru la acoperiș care se interpun una peste cealaltă. De aceea vă spun că este o lucrare grea. De exemplu, curățatul lemnăriei vechi din structura acoperișului, dar care este încă țeapănă și va mai fi mult și bine. Ei bine, asta este o operațiune extraordinar de grea. Mult praf, periculos, că se alunecă, poziții de lucru grele. Dar mergem înainte, ce parcă e prima lucrare de acest fel?! Suntem obișnuiți. Apoi, schimbăm tot ce-i putred, tot ce nu mai este de folosință și care ar prezenta un pericol să rămână – pentru acoperiș firește. Căpriorul de dodie l-am pus nou, stâlpul e nou, talpa asta e nouă. Toate le-am schimbat, că erau praf. Pe partea de dincolo a acoperișului, față, vom avea de schimbat mult mai multe, e o parte dureroasă, nici nu mă gândesc ce ne așteaptă. Aici, unde suntem, după curățarea lemnăriei vechi se pune rambliu în fals, o îmbinare mai pe înțeles, după care se pune folia, peste care căpriori, sau dulapi de 20 cm înălțime. Iar între dulapi și lemnărie vor veni 20 cm de vată minerală care, de fapt, e izolația acoperișului”.

Ploaia – un inamic serios
Firește că ploile violente din ultima perioadă i-au făcut pe restauratori să-și ia măsuri de precauție speciale, că altfel ce se face ziua se strică noaptea, ca în Meșterul Manole.
„Nu riscăm nici măcar un pic! Nu e de joacă cu vântul sau ploile. De aceea, de fiecare dată când se înnorează sau seara când plecăm de pe șantier, acoperim cu folie și prelată – care sunt legate bine și verificate de mai multe ori. Să sperăm că ploile ne vor lăsa măcar o lună - două să lucrăm fără probleme. Măcar să avansăm vreo 70% cu lucrarea și ar fi bine. Dar ce-o vrea Dumnezeu”, ne spune meșterul maramureșean.

3-4 luni - muncă grea la acoperiș
„La acoperiș vom lucra luni de zile. Mă gândesc undeva la vreo trei-patru luni. După care vor veni cei cu tabla specială. Acolo e o firmă, iar lucrarea va merge repede, din moment ce blănăria și lemnul, toate, vor fi gata așezate. Asta ar mai fi o lună. Iarna ne va prinde cu lucrările în pod, unde este de lucru, vai, mamă… luni de zile și aici. De ce? Pentru că vine un carioaj de grinzi, prinse de pe o centură pe aialaltă la distanța de 90 cm, conform proiectului, iar între ele va veni un carioaj peste aceste grinzi de 22 cm înălțime. Vor fi mai înalte ca și lemnăria veche, astfel încât ele să nu intre în contact cu scheletul clădirii vechi, noul schelet rămânând oarecum independent. Noi vrem să nu existe nici un fel de descărcări de greutate pe structura veche. Așa e proiectul și așa este bine. Iar ca atare, așa vom face. Deci, va fi o structură nouă, peste care va veni o primă dușumea, cu izolație, iar peste dulapi va veni dușumeaua finală. Dar astea le vom vorbi la iarnă”, a mai completat meșterul.

Binemeritata odihnă în sânul familiei în Maramureș de „Sânpetru”…
La final, am fost conduși de Ion Tupiță până afară. Ne-a spus pe drum că se bucură că doar vineri mai e de lucru, iar apoi urmează pentru echipă o minivacanță. „Vine sărbătoarea de Sfântu` Petru, la noi în Maramureș nimeni nu lucrează. La fel și noi. Vom sărbători alături de familie sărbătoarea de vară atât de iubită de cei din Maramureș. Vom merge la Sfânta Biserică și vom fi alături de familie, ce poate fi mai frumos decât atât? Să ne vedem cu bine la finalul lunii viitoare. Că vedem și noi că faceți un serial în ziar foarte frumos cu lucrarea noastră și le arătăm și celor de-acasă. Luni voi cumpăr ziarul, negreșit”, a încheiat „gazda”.
Am plecat nu înainte să observăm și faptul că maldărele de gunoi din curte au fost o parte din ele duse unde trebuie, așa cum ne spuneau lucrătorii încă de luna trecută. Iată că se ține cont de cel mai mic amănunt. De fapt asta înseamnă să fii o echipă de adevărați profesioniști! 

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.