Articole de acelasi autor

„Călătorie prin Geoparcuri din Europa” îi ajută pe elevi să descopere diversitatea continentului european

„Sonete fãrã perdea” – duel poetic cu umor și rafinament la Biblioteca Județeanã

Mintia scrie istorie în energie: „miracolul tehnic” care va alimenta România și Europa

Start în carieră cu sprijin de la stat: absolvenții promoției 2025 pot primi aproape 2.000 de lei dacă se angajează

Descinderi la primele ore ale dimineții: un bărbat din Vulcan, suspect de tăinuirea unor bunuri furate

Aur internațional pentru INSEMEX la Salonul de Inventică de la Chișinău

Casa de Asigurari de Sanatate Hunedoara declanseaza etapa de contractare pentru anul 2025

Dotări moderne pentru formarea profesională a elevilor din Petroșani

Violența domestică, o realitate alarmantă și în județul Hunedoara

Pașaportul, livrat gratuit oriunde în România. Ce trebuie să știi înainte de vacanță

PREGĂTIREA BĂTĂLIEI DECISIVE

Din nou la Dover
Ajung cu mare greutate la Dover. Odată ajuns acolo, nu înseamnă că problemele acestui proiect s-au încheiat. Dimpotrivă, intervine așteptarea, fiind la mâna și voința lui Dumnezeu.

„Între ziduri”
Mă antrenez două săptămâni foarte serios, aproape zilnic, câte două antrenamente „între ziduri”. Mă antrenez, mănânc, dorm, sper, visez, mă mobilizez. Sunt în locul chinului liber consimțit. Simt frigul până în măduva oaselor. Este tributul ce trebuie să-l plătesc pentru a patra oară. Trăiesc un déjà vu chinuitor. Animat de tot ceea ce este frumos, repet mereu: trebuie să treci DINCOLO, în partea cealaltă, acolo este cununa acestui sacrificiu prelungit.

Echipa de suport
Sosesc Iulian și Ioana! Acest moment îmi aduce mare bucurie. Entuziasmul, buna dispoziție și încrederea cresc foarte mult. Ciorba românească gătită de Ioana îmi cade foarte bine, după ce două săptămâni am mâncat doar hrană englezească, care nu are în meniu ciorbe, așa cum le știm noi, românii. Zicătorile românești se nasc din realități. Așa că îmi permit și eu o parafrază: fie pâinea cât de rea, tot mai bună e cu… ciorba mea.

Fereastra de înot...
Sunt programat pentru traversare în perioada 26-31 iulie. Sunt în poziția a doua de start, o poziție excelentă. Practic, doar un singur înotător mai înoată înaintea mea. Am 6 zile la dispoziție și un singur om care „mă încurcă”. Problema cea mare este că la debutul perioadei de înot, vremea nu mi-a permis să înot. Vântul suflă cu putere. Valurile sunt foarte mari. N-ai ce să-i faci, nici pilotului și nici lui Dumnezeu, care este stăpânul absolut al mării. El a creat marea și El dispune când vrea și cum vrea, cât și cum va bate vântul. Într-o situație din asta nu poți să faci decât un singur lucru: să te rogi, să-ți amintești cât de mare și important este El, să-ți amintești cât de mic și neînsemnat ești tu, cu toate visurile tale mărețe.
La mijlocul perioadei este o zi bună. Primul înotător traversează, după care iar se strică vremea. În 30 iulie, în penultima zi din fereastră, mă întrevăd cu pilotul care-mi dă o veste șoc: în 31 iulie vor înota componenții unei echipe engleze, chiar dacă era rândul meu, spunându-mi că eu voi înota în 1 august. Sunt tare revoltat. Mă simt trădat de omul în care am atâta încredere. Se întâmplă niște lucruri pe care eu nu le înțeleg. La 1 august, ghinion... Nu mai înot. Vremea a luat-o razna. Și, uite așa, se întâmplă ceva fără precedent: am sărit din fereastra de înot.

Plecarea Ioanei… Apoi a lui Iulian
Ioana trebuie să se întoarcă în țară, angajamentele din România îi cer acest lucru. Odată cu plecarea ei, se instalează tristețea. Doar Iulian încearcă să-mi păstreze moralul ridicat. Iulian mai rămâne câteva zile, până când îi expiră și lui concediul. Inevitabilul se produce: pleacă și el. Din nou singur, față în față cu descurajarea.

Ajutorul sponsorului principal, CANAH
Situația este una delicată! Trebuie să mai stau încă două săptămâni la Dover, pentru a aștepta următoarea fereastră de înot. Acest lucru presupunea alte costuri de cazare, masă etc. Resursele financiare sunt epuizate. Deznădejdea mea este tot mai mare. Îl contactez pe susținătorul meu numărul unu. Care îmi pune la dispoziție absolut tot ce este necesar pentru încă două săptămâni, la Dover.

Sosirea Tinei…
Înaintea următoarei ferestre de înot, sosește Tina, reprezentantul CANAH. A venit să mă susțină. Și o face cât poate de bine, preț de o săptămână. Nici această fereastră n-a fost însă favorabilă. Mai ales că acum am ajuns înotătorul cu numărul 5, adică o poziție dezavantajoasă.

Blestemul „părăsirii” - plecarea Tinei
Cum ultima zi a ferestrei de înot s-a consumat fără a avea șansa înotului, vine și rândul Tinei să se întoarcă în țară. O, nu, am trăit de trei ori bucuria venirii și de trei ori tristețea reîntoarcerii susținătorilor mei. Rămân din nou singur. E greu de descris ce poate să fie în sufletul unui om în astfel de situație. Sunt deja de o lună în Dover.

Se impune o nouă ședință
Mă întâlnesc cu pilotul. La întrebarea când „mă înoată” îmi răspunde: „Eu pot să-ți iau banii și să te înot mâine dacă vrei”. Nu vreau, pentru că a doua zi era anunțată o furtună. Nu mai pot rămâne în Dover pentru încă 2-3 săptămâni. Angajamentele din țară mă obligă și pe mine să mă întorc. Pilotul se gândește și găsește o soluție: „Du-te liniștit. Urmăresc când urmează vreo 4 zile consecutive de vreme bună. Te sun și te chem. Tu vii de urgență și traversăm”. Zis și făcut, urmează planul B, cum l-am numit eu.

Așteptarea din țară
Reîncep serviciul. Intru din nou în iureșul cotidian. Timpul pentru antrenament este foarte redus. Gândurile mele sunt doar acolo, la țărmul englezesc. Nu pot să fac antrenamentele lungi, de volum, pe care mi le-aș fi dorit. Cu fiecare zi petrecută în România, forma mea fizică se depreciază. Așteptarea este chinuitoare.

Convocarea de urgență
În 26 august, primesc telefonul magic, cu invitația de a mă prezenta de urgență la datorie. Urmează 4 zile de vreme bună. Găsirea biletelor de avion, de pe o zi pe alta, este și ea o adevărată provocare. Găsesc bilete, dar foarte scumpe, și cu două escale prin Germania. Împreună cu mine, în acest regim de urgență, se mobilizează doar soția, care mă urmează până la capătul poveștii. Marele merit al acestei operațiuni de rezolvare a zborului de urgență, îi revine lui Cătălin Vrânceanu, căruia-i mulțumesc. După o călătorie lungă și obositoare, după o zi de odihnă și reculegere, urmează…

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.