Înserate gânduri

Din câte infuzibile iubiri
ne-am reîntoarce pașii înapoi
știind că nuferii bolnavi din noi
sunt mult prea inocenți și inutili?

Și dintr-un mult prea cubic înserat
nu poți oricând să te ivești
și nici să-ncerci să știi că ești,
când simți concret, că te-ai uitat.

Perfid ecran cu parcuri fine
ne mai inundă visul fad.
E prea târziu să vreau să cad
când mult prea sus, e foarte bine.

Aici, în labirintul unei muze
din portul versului viabil,
se mai consacră permanent și imuabil
ecoul din tăcerile confuze!

Și roiuri albe de zăpadă
se zbat sub viețile de rând
și plâng ninsorile din gând
private mult prea timpuriu, să cadă.

Memento

Când ai pășit în noaptea sfintelor păcate
nu regretai amiezile de ieri
căci trebuia, în clipa fericirii,
să te desparți de primăveri.

Când luna își domnea eternitatea
te-ai despletit din voalul alb de crin,
te-ai zămislit din marea de iubire
și ți-ai umplut privirea de senin.

În baldachinul nopților, romantic,
eu te-am uitat îmbrățișată,
ca să te regăsesc, a câta oară,
cu maci de noapte, presărată?

Am evadat din lagărul iubirii
purtându-ți crinii albi, pe frunte.
Și azi îmi amintesc cum te iubeam,
te sărutam, te-mbrățișam în cele mai mici amănunte!

O clipă

Să nu invoci nici stelele albastre
să îmi sărute gându-n zbor
și nici să nu mă cauți printre frunze
ce toamna cad în suflete și dor.

După un vis incert de fericire
durat de noi, în orice clipă,
să mă transformi, în zorii zilei,
în zbor fecund de rândunică.

Iar dacă flori de ceară și cristale
se vor topi din blânda ei aripă,
dorește-mi să te întâlnesc, iubite,
în orice infinit, în orice clipă.

Grosso modo

Prozaic și angelic orizont
ni se așterne peste versul gol
când ne ivim cu fiecare ploaie
și ne sfârșim cu fiecare nor.

Așa cum suntem: prometeici,
cum suntem inutili și buni
ne temem că vom fi capabili
să ne ivim chiar din furtuni.

De unde ploi pentru iubire?
De unde scuze pentru nori?
Când soarele abia răsare
o dată, pentru patru zori....

Idei abstracte despre existență,
noțiuni rebele despre noi,
doi trubaduri îndrăgostiți, 
incandescenți, desculți și goi,

Un vis cu aripile frânte,
un anotimp privat de soare,
apuși prea timpuriu, dar martori
renașterilor viitoare.

E mult prea scumpă fericirea
de-a fi contemporan cu tine
când anotimpul vieții trece
și alt spectacol nu mai vine!

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.