Astăzi, cel mai mare reporter român în viață, Viorel Ilișoi, își lansează pe la orele 17, la „Caffe Aztek” din Petroșani, o cartea seducătoare, pre numele și prenumele ei „Strălucitor”. Confratele Ilie Pintea, responsabil de evenimentul cultural de azi, ne asigură că „autorul vine treaz și plin de autografe”. Nefiind vorba de lansarea unei cărți de poezie, trecem cu vederea starea declarată de trezie a lui Ilișoi.   

SIMPLY THE BEST 
Eu cred că Viorel Ilișoi este cel mai mare reporter în viață din România. Nu știu atunci când va trece în lumea umbrelor (peste o sută de ani…) și va ajunge în raiul minunaților reporteri interbelici alături de Brunea-Fox et. comp, care dintre ei va fi number one-ul… Până atunci, în lumea viilor care mai cuvântă, nerăpuși de COVID 19, Viorel Ilișoi rămâne… simply the best.

ÎMI AMINTESC. DECI, EXIST… 
Prima dată am auzit de Viorel Ilișoi prin anul 1993, când coboram în subteranele revistei „Abataj”, de la poetul Volodea Macovei, care venise de la Iași, de la revista de cultură „Timpul”, pentru a pune un umăr moldav în editarea publicației minerești. Deși noi ne învredniceam cu de-ale… gurii la „Barock”, la doi pași de redacția „Abatajului”, într-o clipă de neatenție Volodea a băut și apă din Jiu. Eu, sincer să fiu, nu l-am văzut niciodată pe Volodea muindu-și buzele în apă. Dar dacă nu ar fi băut apă din Jiu nu ar mai fi rămas în Valea Jiului. (Căci așa spune la cartea vorbelor locului: Cine bea apă din Jiu nu mai pleacă din Vale). Căci Volodea nu s-a mai întors la Iași. Însăși peripețiile lui Volodea în Valea Jiului pot constitui subiectul unui reportaj scris de fostul său coleg de „Timpul”, Viorel Ilișoi.
După minunățiile jurnalistice din „Timpul”, pe care le prizam cu aviditate boemă pe terasa cafenelei „La Varice” din Petroșani, l-am regăsit pe Viorel Ilișoi în paginile „Evenimentului zilei”. Țin minte un reportaj având ca subiect cartea de telefoane. De fapt, cum lua numerele de telefon ale unor oameni care deveneau subiect de presă doar pentru că purtau numele unor mari scriitori. Sper să nu mă înșel, să am memorie falsă, și să îl fac pe Ilișoi autorul unui reportaj pe care nu l-a scris. Deși aș putea verifica acest lucru, merg la risc…

LA TRIBUNAL/ JUDECĂTORIE/ CURTEA DE APEL
Alte locuri unde mi-a trecut prin cap numele lui Viorel Ilișoi au fost: Judecătoria Petroșani, Tribunalul Hunedoara, Curtea de Apel Alba-Iulia. Aici diverși domni, mahări cu buzunarele pline, ciocoii zilelor noastre, reprezentați de avocați guralivi, mă acuzau că le-am terfelit, vezi Doamne, onoarea, că i-am calomniat la ziar, că nu mai pot umbla de rușine nici singuri cu liftul, că nu mai au stare până când nu mă văd la cremenal. 
Și când așteptam să-mi vină rândul la bara acuzaților, îmi zbura prin cap numele lui Viorel Ilișoi, așa din senin, ca o hârtie luată de un vânt iscat într-o zi liniștită de vară. E drept că aici, ori de câte ori îmi trecea prin cap numele lui Ilișoi, de atâtea ori mă apucau frisoanele. De ce? Pentru că Viorel Ilișoi a fost, dacă nu mă înșel, primul ziarist român condamnat la pușcărie cu executare, pentru articolele sale. Pușcărie din care a și pus în operă vreo lună (de fiere, nu de miere..)… Din fericire, nu i-am urmat exemplul. Am câștigat toate procesele, ultimul chiar înaintea pandemiei… Dar asupra acestor procese voi reveni, că nu eu sunt subiectul rândurilor de față, ci musafirul „Caffe Aztekului”, Viorel Ilișoi…

CE IAȘTE ACELA UN ZIARIST?
Fără îndoială, lumea presei, mai ales a celei provinciale din Valea Jiului e fascinantă, deși pare
că e locul unde nu se întâmplă nimic. Ca truditor în presă de atâta amar de timp am ajuns la concluzia că, cu cât o publicație e mai moartă, cu atât lucrătorii la ziar au povești mai vii din lumea subterană a presei. În volumul „Presa Văii Jiului de Z la Z. „Presa Văii Jiului de la Z la Z. 1887-1942/ Programe, polemici, cenzură, calomnii, campanii, atitudini”  am adus la lumină o parte din moravurile presei petroșănene de altădată (nu foarte diferite de cele din vremurile noastre), creionând și un portret în mișcare a ziaristului interbelic. 
Iată cum „răspunde” Viorel Ilișoi la eterna întrebare ce iaște acela un ziarist?: „Ești ziarist atâta timp cât faci asta. Dacă ai terminat o facultate de jurnalism, dar ai intrat direct în industria de creștere a curcilor, fără să fi publicat un rând, iarăși nu te poți numi ziarist. Dacă ai practicat o vreme meseria asta, apoi ai îmbrățișat meseria de crescător de curci, nu te poți numi toată viața ziarist doar pentru că ai publicat cândva ceva. Când încetezi să practici gazetăria, ești fost ziarist”. Subscriu întrutotul la definiția lui Ilișoi, care nu este exhaustivă, putând, deci, fi completată.

CUM (NU) SE CUMPĂRĂ UITAREA
Pe urmă, sincer, am uitat de Viorel Ilișoi, până într-o zi când soția Irina îmi citește în pat un text de Viorel Ilișoi (ceva haios despre… ceaunul de mămăligă). Mi-am spus că e ceva important din moment ce mi-l citește chiar când eram la orizontală... Și așa mi-am amintit, brusc, de existența lui Viorel Ilișoi. Nu am mai dormit și i-am căutat cărțile prin librăriile și anticariatele virtuale. Am vrut, într-un entuziasm inexplicabil acum, să-i cumpăr toate cărțile. Ca și cum așa mi-aș fi răscumpărat „uitarea”. Nu le-am cumpărat, nu mai știu din ce motive. Sper să le cumpăr astăzi…

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.