Articole de acelasi autor

În urmă cu 100 de ani, / Sport la Petroșani

În urmă cu 100 de ani / MĂI, COȘAR, COȘAR…

MISTERUL CISTERNEI DE FECALE  

MODIFICĂRI (SECRETE) REDACȚIONALE

Poezii de Marian BOBOC

Primul eveniment literar al anului 2025: Lansare CABARET PETROȘANI de Marian Boboc

Primul eveniment literar al anului 2025: / Lansare CABARET PETROȘANI de Marian Boboc  

Un Crăciun la vreme de război în Valea Jiului

Lupeni / 35 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989

Concubini, din toate colțurile, feriți-vă!

Duminică, 29 noiembrie, se împlinesc 40 de ani de la explozia întâmplată la Întreprinderea Minieră Livezeni. În această fatidică zi, 53 de oameni au coborât în subteranele minei Livezeni, fără să știe că nu vor mai vedea lumina zilei. Fără să știe că și-au sărutat pentru ultima dată copiii, nevestele, iubitele, mamele. 53 de bărbați au intrat pe picioarele lor și au fost scoși pe tărgi sau în saci și închiși apoi în sicrie, fără a mai putea fi văzuți de cineva pentru un ultim adio.

Am scris în urmă cu 10 ani o carte dedicată celei mai mari explozii din istoria postbelică a mineritului Văii Jiului.  Publicarea acestei cărți singulare a fost susținută de primarul Tiberiu Iacob-Ridzi, Constantin Jujan și Costel Avram.

La 40 de ani de la explozie, am pregătit pentru tipar o nouă ediție revizuită și adăugită, dublă ca număr de pagini. De ce? Pentru că așa înțeleg eu că trebuie omagiați eroii huilei: prin muncă și neuitare. Din păcate, saxofonistul, chelnerul și galben-roșul sindicalist aflați în fruntea mineritului Văii Jiului nu au fost sensibili la istoria mineritului, ocupați fiind cu edificarea palatelor lor și, probabil, cu număratul banilor. Deși la vizita premierului în Petroșani galben-roșul sindicalist, „special” nu-i vorbă, se călca în picioare de atâta interes pentru istoria mineritului… Nici alții, deși au promis, nu au fost mai reactivi. Sau, cum s-ar zice, a fost doar gura de ei…

P.S. Sper din toată inima ca saxofonistul, chelnerul și galben-roșul sindicalist să identifice resurse financiare măcar pentru o coroană, pentru a cinsti, în condițiile austere date de pandemie, memoria celor 53 de ortaci. Spun asta cu toată seriozitatea, pentru că am aflat chiar de la directorul minei Livezeni că „CEH nu mai dă bani anul acesta nici pentru coroane”. Noroc că răposatul Ionel Ciontu (care a participat la acțiunile de salvare în 1980) și Sindicatul Liber EM Livezeni au ridicat troița și monumentul în curtea minei Livezeni, că altfel băieții ăștia șmecheri, care nu mai au bani nici de două amărâte de coroane, nu cred că ar fi avut unde depune coroana (sau coroanele).   

P.S.1. Cred că un simțitor remember ar putea avea loc, fără nici o organizare, decât aceea a inimii, duminică, 29 noiembrie, chiar la locul pe unde au fost evacuate victimele și supraviețuitorii, Puțul Est, pe la orele 17, când s-a produs nenorocita de explozie. Cu o lumânare aprinsă, fără cuvinte, dar cu deplină înțelegere a tragediei, am arăta că suntem oameni, nu doar locuitori ai acestor locuri.

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.