30.11.2020,  20:35:51 | 0 comentarii | 1888 vizualizari
29 NOIEMBRIE. 40 DE ANI DE LA EXPLOZIA DE LA MINA LIVEZENI SOLDATĂ CU 53 DE VICTIME
de Marian BOBOC

Virgil Costinaş, fost inginer şef la I.M. Livezeni:

„M-am îmbrăcat în grabă, mi-am luat hainele peste pijama şi am gonit cu maşina mea, aveam pe atunci o Skodă, direct la Puţul Est”

 

Fiu de miner

Virgil Costinaş s-a născut în 1940, la Bucium-Poieni, jud. Alba. În 1947, soseşte în Valea Jiului, unde locuieşte pe str. Aurel Vlaicu la un unchi şi o mătuşă. Se înscrie la şcoala primară din Colonie, apoi, până în clasa VII-a la actuala şcoală sportivă.

Clasele IX-XII le urmează la Turda, unde locuieşte la un unchi. Fiind la seral, se angajează la vârsta de doar 15 ani la Arieşul Turda, o întreprindere de gospodărire locală, unde se califică în meseria de electrician între 1955-1959.

După absolvirea liceului revine în Petroşani, unde, între 1959 şi 1965, urcă Dealul Institutului din Petroşani, fiind student la secţia ingineri mineri. Pe parcursul studiilor universitare este student-salariat: „La Institut, am primit un salariu foarte bun, acesta a fost salvarea mea. Proveneam dintr-o familie modestă şi numeroasă, eu fiind cel mai mare dintre cei 5 fraţi”.

În 1965, intră în pită ca inginer la Mina Aninoasa. Atunci, nimeni nu gândea că această mină va fi închisă (în 2005). Aici, urcă, încet-încet, treptele ierarhiei inginereşti, ajungând şef de sector şi inginer şef producţie. Inginerul Costinaş rememorează frânturi din acele timpuri, când la Mina Aninoasa se dădea cărbune, nu glumă: „Pe vremea aceea, aveam 600 de oameni la sector şi dădeam 1.100 de tone pe zi. Mina avea la un moment dat un efectiv de circa 4.000 de oameni”. La Mina Aninoasa a făcut şut până în 1978, când a fost mutat la Combinatul Miner, în cadrul serviciului „urmărirea produc­ţiei”. Acest transfer, inginerul Costinaş nu l-a văzut ca pe o avansare, ci din contră: „În tot timpul cât am lucrat la Mina Aninoasa, am avut întipărite în minte câteva cuvinte de-ale  tatălui meu, care a fost şi el miner. Acesta mi-a spus: Indiferent unde vei lucra şi indiferent ce răspunderi vei avea, să nu-ţi baţi joc de nimeni. Să fii corect cu fiecare om. De la aceste vorbe nu m-am abătut toată activitatea mea de inginer miner, indiferent ce funcţii am ocupat. Şi la Aninoasa, am lucrat uman cu subalternii mei. Am căutat să le înţeleg necazurile şi, pe cât posibil, să-i ajut. Acest stil de conducere i-a nemulţumit pe unii, nu ascund faptul că erau şi destui ingineri-zbiri şi la Aninoasa. De aceea, m-au adus în Combinat, ca să scape de mine, şi nu am considerat că am fost avansat”.

Din 25 aprilie 1979 e numit inginer-şef la Mina Livezeni, „întrucât în Combinat mai erau şi oameni care îmi apreciau competenţele în minerit”.

 

1980

În vara anului 1980, întrucât la Mina Livezeni tocmai fusese adus un complex nemţesc, inginerul-şef Virgil Costinaş efectuează împreună cu o delegaţie de specialişti o vizită în Republica Federală Germania.

La întoarcerea din Germania, am introdus la Mina Livezeni un complex mecanizat într-un abataj din str. 5. Abatajul era lung de 100 m şi avea o înălţime de 3 m. La Livezeni mai erau şi alte complexe mecanizate, dar nu aşa de mari. Am ţinut foarte mult să fie o premieră. Era cărbune frumos pe stratul 5. Acest complex l-am pornit pe str. 5, aproape de pilierul Puţului Est. L-am montat şi am dat drumul la frontal. Prin urmare, abatajul pornise, făcusem deja o avansare de circa 10 m. Atunci s-a întâmplat explozia. Ca o curiozitate, comisia de anchetă a cauzelor exploziei a stabilit că volumul lucrărilor afectate era egal cu volumul celor exploatate.

În spatele stratului 5, era un spaţiu gol, neînchis, din cauză că exista un strat de gresie, care nu se prăbuşea uşor”, îşi aminteşte inginerul Costinaş.

 

28 noiembrie 1980

Cu o zi înainte de producerea exploziei, pe 28 noiembrie, ing. Radu Tomescu, directorul I.M. Livezeni, participă la o şedinţă la Deva.

Ing. Costinaş rememorează cu acurateţe şi ziua aceea: „În dimineaţa acestei zile, am coborât în subteran, la schimbul I. Am dat ordin să se monteze un ventilator, luând toate măsurile pentru eliminarea metanului. Am ieşit din mină, iar seara am fost anunţat că a apărut din nou metan. Acum, eu ştiam din experienţă că minerit fără metan nu există, aşa că am coborât din nou în mină pentru a remedia situaţia. Am stat toată noaptea de 28 spre 29 noiembrie în mină, luând toate măsurile tehnice ca să nu apară vreo scânteie în urma vreunei lucrări”.

 

29 noiembrie 1980 

Recapitulând, în ziua de 28 noiembrie, inginerul şef Virgil Costinaş intrase în mină de două ori, dimineaţa şi seara, luând măsuri de eliminare a metanului.

În dimineaţa zilei de 29 octombrie, după ce a ieşit din mină, ing. Costinaş a raportat situaţia din abataj la Combinat, directorului Iulian Costescu. Întâmplător în birou cu ing. Costescu se afla şi Paul Romanescu, şeful biroului aeraj şi protecţia muncii din C.M.V.J.

Ing. Costinaş continuă developarea filmului acestei zile: „Paulică mi-a comunicat că va veni la Mina Livezeni. Ceea ce s-a şi întâmplat. Am făcut împreună un program de lucru şi i-am spus că mă duc să mă echipez ca să intrăm în mină. Acesta, ştiind că fusesem toată noaptea în mină, mi-a spus să nu mai merg cu el, că merge singur. L-am aşteptat până la ora 13. Hotărâse să monteze un ventilator la dig. Când i-a prins explozia nu montase ventilatorul (fapt constatat şi de comisia de anchetă) pentru că aştepta să vină electricianul cu un cablu de alimentare.

Eu am ajuns acasă după o noapte nedormită şi o dimineaţă petrecută la mină. Pe la ora 14, m-am culcat. După câteva ore, sunt sunat pe telefonul de trei numere de dispecera de la mină, care mă anunţă că s-a întâmplat explozia. M-am îmbrăcat în grabă, mi-am luat hainele peste pijama şi am gonit cu maşina mea, aveam pe atunci o Skodă, direct la Puţul Est.

Întrucât fusesem şeful staţiei de salvare vreo 10 ani la Mina Aninoasa, ştiam cum să acţionez în asemenea momente. Am luat în mare grabă o lampă, casca şi masca, şi am coborât aşa, în hainele de stradă luate peste pijama, pe Puţul Est. Nu veniseră nici salvatorii, iar oamenii îmi ziceau că nu e voie să intru. Eu am zis că ştiu eu ce fac. Cunoşteam faptul că metanul, într-o proporţie de peste 58%, se simte la limbă, e dulce.

Pe prima galerie l-am găsit pe Paul Romanescu. Căzuse cu faţa jos, într-o băltoacă, se înecase... L-am întors... Era prea târziu... Vă daţi seama, omul ăsta, într-un fel, mi-a salvat viaţa. Dacă nu-mi spunea să nu-l însoţesc în mină, eram şi eu mort, lângă el. Am mai întors vreo doi, ca să respire... De la momentul producerii exploziei până am ajuns în subteran, a trecut o jumătate de oră. Gazele se diluaseră.

Cred cu certitudine că la explozia de la Livezeni nu efectul mecanic i-a omorât pe oameni, ci gazele, monoxidul de carbon degajat în urma exploziei.

Au venit apoi salvatorii şi am lucrat împreună. Nu am mai ieşit din mină până duminică, 30 noiembrie, când am reuşit să-i scoatem pe toţi accidentaţii şi, din păcate,  decedaţii”.

 

Cauzele reale ale exploziei

L-am întrebat pe ing. Costinaş care crede că au fost cauzele exploziei de la Mina Livezeni.

Cauzele reale ale exploziei? Cum abatajul avansase 10 m, tavanul nu se prăbuşise. Artificierul Heiuş a puşcat în galeria de cap şi apoi în galeria de bază. După puşcare, el a avut timp să ajungă în rampa Puţului Est.

Când a puşcat la extremităţile abatajului, s-a zguduit acope­rişul de gresie, care a funcţionat ca un piston. Acesta a lovit pe secţii şi undeva masa de gresie a făcut o scânteie.

Un alt argument al explicaţiei mele îl constituie faptul că oamenii, după puşcare, s-au retras în galeria de bază. Acolo erau când s-a produs explozia.    

O altă întâmplare care întăreşte cele spuse de mine: În apropierea abatajului, la o distanţă de circa 50 m, lucra o echipă de mineri de la sectorul de investiţii, care zideau cu bolţari o galerie. Maistrul le dădea bolţari la mână minerilor, care se aflau pe pod. Atunci s-a auzit un huruit puternic. Fiind un meşter experimentat, nu s-a speriat la auzul huruiturii, ci a strigat: Săriţi jos! Au sărit toţi 4 şi s-au pus pe burtă, scăpând astfel. Prin urmare, etapele exploziei au fost următoarele: huruit, suflu şi apoi flacără”, explică pe înţelesul tuturor inginerul Costinaş.

 

A doua zi după. Directorul Tomescu - destituit

A doua zi după explozie, inginerul Costinaş a fost chemat în biroul directorului Tomescu. Aici erau printre alţii: Emil Bobu, Surulescu, oamenii de la Securitate, activiştii de partid. Şi această zi a rămas întipărită în memoria inginerului Costinaş: „Pe directorul Tomescu l-au destituit imediat. S-au folosit în schimbarea lui de reclamaţia unui brigadier. Acesta a povestit organelor de anchetă o întâmplare petrecută chiar în săptămâna când s-a întâmplat explozia. Atunci luase foc o bandă transportoare în mină şi a trebuit să evacuăm oamenii din mină deoarece era, normal, fum. După ce zona a fost aerisită, directorul Tomescu a spus - Gata cu fumul! Haideţi la lucru! Iar acel şef de brigadă a relatat această întâmplare comisiei de anchetă, subliniind, lucruri neadevărate, cum că direc­torul i-a obligat să intre în mină. Atâta le-a trebuit celor din comisia din anchetă! Pe mine m-a chemat comisia. Împreună am analizat ce s-a întâmplat şi mi s-a spus: Să nu te sperii, tu trebuie să repui mina în funcţie!”

 

11 decembrie 1980. Generalul Macri coboară în subteran

Inginerul şef Costinaş a ascultat ordinul superiorilor şi a continuat să lucreze la operaţiunile miniere post-explozie.

La 11 decembrie, generalul de Securitate Macri, coboară, împreună cu o comisie şi cu salvatorii minieri în subteranul minei Livezeni. Inginerul Costinaş îşi aminteşte „Cu aceştia a intrat şi noul director al minei Livezeni. Şi ăsta a început să le spună că lipsesc cleme la armături şi alte lipsuri mărunte de acest fel, inerente, mineritului”. Chiar dacă cu vreo 10 zile înaintea acestei vizite, ing. Costinaş primise asigurări că nu va păţi nimic, în urma vizitei generalului de securitate Macri, lucrurile nu au stat deloc aşa. Mai ales că, se spune că în prima şedinţă a Comitetului Central al PCR, chiar Nicolae Ceauşescu s-ar fi exprimat imperativ: „Să găsiţi vinovaţii şi să-i puneţi la zid!”.

 

Calvarul inginerului Costinaş

Pentru inginerul Virgil Costinaş au început 10 ani de calvar. Nu vrem să facem din el un erou, chiar dumnealui ne-a atras atenţia asupra acestui fapt în timpul convorbirii noastre, dar nici nu vrem să ne transformăm exerciţiul jurnalistic într-unul acuzator şi să ne transformăm în procurori. Apropo de aceştia, fostul inginer şef al minei Livezeni îşi aminteşte: „Procuratura s-a prezentat acasă la mine. Mi-a pus sechestru pe tot ce am avut. Băiatul meu avea 13 ani. Ţin minte că îi adusesem din străinătate un casetofon Sanyo. De teamă să nu i-l ia procuratura s-a ascuns, săracul, în w.c. Eu atunci nu am fost acasă, că dacă eram nu ştiu cum aş fi reacţionat şi ce s-ar mai fi întâmplat. Să spun aşa, am avut noroc...”

De la Mina Livezeni a fost transferat, adică pedepsit, la Câmpu lui Neag. A urmat un proces lung. I s-a imputat, printre altele, producţia nerealizată din cauza exploziei. Dintre multele înfăţişări la procese a reţinut o întâmplare petrecută înainte de intra în sala de judecată: „Eu eram cu fostul director Tomescu. Eram acuzaţi de distrugerea avutului obştesc. Trebuia să plătim un ventilator şi nişte tuburi de aeraj, valoarea acestora era cam cât o jumătate de Dacie. Pe hol erau mai mulţi mineri, care au fost chemaţi ca martori. Aceştia văzând de ce suntem acuzaţi, ne-au spus minereşte: Pe ăştia îi doare în... că au murit oameni, tot la fiare ţin mai mult decât la oameni...”

Interviu realizat de Marian Boboc


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 8 ori 8  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal





* * *
* * *
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter