02.02.2021,  18:35:05 | 1 comentariu | 935 vizualizari
O NOAPTE CU VASILE IONESCU PE ULIȚA PETRILEI… / „M-AU BULIT, MON CHER! M-AU BULIT...”
de Marian BOBOC

L-am cunoscut pe Vasile Ionescu, când m-am angajat la Mina Livezeni, prin 1986. Nu l-am întâlnit la mină, deși și Vasile avusese o scurtă coborâre în subteranele minei Aninoasa. Nu a stat mult, câteva săptămâni, poate luni, suficient să-l „întâlnească” pe… Novalis, „minerul-poet”.

 

Întâlnirea va fi de bun augur: la Festivalul „Cântecul Adâncului”, Vasile Ionescu e premiat (cu o lampă de aur? de argint? de bronz? Cu toate trei?) pentru o poezie inspirată chiar de Novalis.

Pe Vasile l-am cunoscut la Cenaclul „Panait Istrati”, apoi în frumoasele noastre preumblări nebunești boeme la Ionel și Mariana Zmău, la Elisabeta Bogățan și Ioan Dan Bălan, la Petre și Maia Braiț, la Manole Popescu, la Adrian Cerchez, la Dinu Zbranga și, bineînțeles, în salonul literar al lui Constantin Cîmpeanu.

Vasile Ionescu avea o bibliotecă extraordinară, lecturi pe măsură, mânca pe pâine postmodernismul (în anii 86-87 nu știu câți erau la nivelul lui!) și scria la un roman avându-l ca personaj pe „Nemuritorul Patriciu” (nu am știință dacă l-a finalizat vreodată). Lui Vasile Ionescu îi datorez educația mea literară. Vasile a fost maestrul meu într-ale cititului. Îmi împrumuta câteo carte și citeam, citeam, citeam, până după miezul nopții, când în camera mea intra mamaia sau tata, amintindu-mi că imediat se face ora 4 (dimineața!) și trebuie să mă scol (de unde eu nici nu mă culcasem..) și să merg la mină. De multe ori mergeam cu ochii aproape închiși până la mină, strângând sub braț plasa cu „supliment”. Când ieșeam de la mină (atunci programul subteran era de 8 ore), când nu mergeam cu ortacii la una mică (vorba vine…), ajungeam acasă pe la ora 15, mâncam ceva și mă apucam de citit. De ce atâta grabă? Pentru că urma întâlnirea cu Vasile la vreo cafenea sau cârciumă și mi-era rușine să-i răspund cu „nu” la întrebarea: „Mon cher, ai citit Roland Barthes (de exemplu)?”. Așa că îi răspundeam cu „da”, dar nu de complezență că Vasile continua pedagogic cu întrebările: „Și ce ai înțeles?”. Și de aici iar se făcea, seară, noapte, dimineață și așa mai departe.

A nu se înțelege că eram atât de studioși, că toate zilele ni le dedicam doar cititului. Nu… mai erau și zile de relaș boem, care se transformau în nopți. Zile de băut coniac „Bastion”, lichior „Floris”, bere „Hațegana”, de citit poezii, de certuri și iubiri literare, pierdute în ceața „Carpaților”, „Bucegilor”. O astfel de zi împinsă mult peste miezul nopții am petrecut-o la Ionel Zmău la capătul Petrilei. Eu și Vasile Ionescu și cu încă un cenaclier (Manole, parcă…) am pornit în cremenea nopții, pe jos, la Petroșani, declinând invitația lui Ionel să dormim la el (cum dormeau boemii e și asta o poveste… pe care o să istorisesc odată). Era o noapte mai cețoasă decât camera unde discutam noi. Mergem pe mijlocul drumului, când dincolo de „Căprioara” efectiv au desantat peste noi cu armamentul din dotare (niște pari) câțiva plăieși sosiți cu treburi subterane pe la mine, dar, se pare, și cu activități nocturne. Parcă ne fuseseră parașutați în spate. Vasile - și acum îmi vine să râd… - dădea din mâini să reacționeze cumva, dar mâinile i se încurcau în celebrul său sacou; părea un tip care nu știe să înoate într-o apă prea mare (doar că acțiunea se petrecea pe asfalt…). Așa se face că în loc să se apere și să împartă și el din bucuria pumnilor săi, Vasile o încasa și mai tare la coaste, peste cap, pe unde apucau răzeșii nopții cale. Celălalt cenaclier a fugit spre Petrila. L-a săltat duba și l-a dus la post, cu toate insistențele lui de a-i convinge pe milițieni să intervină în cazul lui Vasile, rămas singur-singurel, la încasare. Nu a fost chip să-i convingă. De ce? Milițienii erau convinși că săracul prozator cenaclier era autorul unei spargeri descoperite de ei chiar atunci. Eu am fugit după ajutoare (vorba vine…) spre Petroșani. Am crezut că sunt mai inspirat. Însă, după câțiva metri, am luat două bâte peste spate, care mi-au impulsionat crosul nocturn. Nu-i văzusem pe moldovenii lui Vasile (că Vasile pe vremea aia era mai mult moldovean…), care mă așteptau la „semnal”. M-am dus direct la șut. Eram atât de șocat, încât și prin mină mi se părea că după câte o armătură îmi sare un plăieș cu bâta pe spinare. În fine, ies din mină și ajung la cenaclu, că aveam cenaclu în ziua aceea. Citeam eu sau altcineva, nu mai contează. Important e că Vasile era criticul de serviciu. Conform cutumei cenacliere, textele pe care le citeai trebuia să fie prezentate într-un referat întocmit de alt cenaclier. Fără îndoială, Vasile era cel mai talentat la asemenea chestii. Avea un stil… nici nu-ți dădeai seama că de la o nimic toată… ajungea la Bachelard și Freud. Ei, și de aici totul era simplu (pentru el…). Dar Vasile nu apare. El care nu întârzia defel. Dau să povestesc întâmplarea, când se deschide ușa și apare Vasile cu sacoul și pantalonii rupți, temeinic „machiat”, șchiopătând de un picior. Nu am mai apucat să-l întreb ceva, că Vasile mi-a luat-o înainte spunând cu umor de migdale: „M-au bulit, mon cher! M-au bulit…”. Nu a mai fost nevoie de nicio o psiho-critică, ca să înțeleg esența vorbelor sale…


Comentarii articol (1 )

#1 Marlogeanu Claudiu03.02.2021,  07:02:54
Respect pentru ce ati scris.Eram inginer stagiar la Preparatia Petrila.Cultura era in " floare" in peroada aceea.Nu trebuie uitat nici Mircea Andras pe care l-am considerat cel mai bun epigramis al Vaii Jiului.Deasemenea nu trebuie uitati multe personalitati petrilene, IDSarbu,Ana Colda.Astept cu drag sa mai scrieti despre PETRILA, fiindca pentru mine, PETRILA E DRAGOSTEA MEA! Cu multa consideratie,Claudiu Marlogeanu


Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 3 ori 6  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




_____
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!

_____
Flyere, pliante, broşuri, afişe, cărţi de vizită, mape, formulare...
_____
Cataloage promoţionale 2024
_____
Plăcuţe şi indicatoare pentru case, blocuri, sedii
_____
Rame click - comandă online!
_____
Panou decorativ pentru interior sau exterior – tu alegi designul!
_____
Steaguri publicitare - click pentru a comanda!
_____
Stâlpi pentru delimitare (opritori, de ghidare) - comandă online!




_____
Cataloage promoţionale 2024


Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!
_____
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!
Promovare
Publicitate
Newsletter