Articole de acelasi autor

Lupeni. Simpozionul „Unirea Basarabiei cu România”

În urmă cu 100 de ani, la Petroșani, / S-a înființat Căminul cultural al depoului de locomotive CFR

În urmă cu 100 de ani, / Sport la Petroșani

În urmă cu 100 de ani / MĂI, COȘAR, COȘAR…

MISTERUL CISTERNEI DE FECALE  

MODIFICĂRI (SECRETE) REDACȚIONALE

Poezii de Marian BOBOC

Primul eveniment literar al anului 2025: Lansare CABARET PETROȘANI de Marian Boboc

Primul eveniment literar al anului 2025: / Lansare CABARET PETROȘANI de Marian Boboc  

Un Crăciun la vreme de război în Valea Jiului

În atelierul lui Adrian Cerchez au pășit, fără exagerare, aproape toți scritorii Cenaclului „Boema”, serie veche. Unii dintre aceștia au pășit vii și au ieșit... veșnici. Căci ce poate să fie un portret, executat și dăruit apoi cu generozitate de pictor modelului, dacă nu și un semn al veșniciei? Ședințele de pozat aveau farmecul lor. Era un fum gros în camera-atelier, de te mirai cum de mai vede pictorul pensula, șpaclul, pânza, modelul. Era un amestec usturător de licori menite să accelereze inspirația pictorului și să îmblânzească modelul și de uleiuri/ vopseluri. Poeții recitau cu patos, în timp ce Adu îi „executa” la șevaletul său. Inspirat de aerul boem pe care-l prizam cu nesaț, uneori scriam poezii pe loc într-un carnețel cu coperte maro, pe care le declamam în atelier sau, când inspirația se odihnea, recitam din marii poeți ai lumii. Cred că mai și acum carnețelul ăla. maro. Cu care sunt imortalizat și într-un tablou.

Realizarea unui portret dura ceva timp. Pictorul era mai mereu nemulțumit de opera sa, pe care o ajusta, pe ici, pe colo, mai punea câte o umbră, mai regla comutatorul luminilor... Sunt portrete la care Cerches lucrează de decenii, mă refer aici la portretul poetului Constantin Cîmpeanu. Oare câte decenii se vor mai scurge până când portretul va fi gata.

Fără îndoială, atelierul-cameră a lui Adu Cerchez a făcut parte din „școala boemă” a Petroșaniului, instituție plină de farmec, din păcate, nemaifrecventată în zilele noastre. „Absolvenții” ei nu primeau nici o diplomă ori act care să le ateste anii de studiu. Singura dovadă a absolvirii acesteia este doar prietenia între artiști, care dăuinește și acum. Aceasta era/ este, de fapt, cea mai importantă distincție boemă.

Grație pensulei lui Adu Cerchez și datorită... modelului au ieșit câteva tablouri și „după chipul și înfățișarea mea”. Care, minune mare!, s-au păstrat până în zilele noastre. Tablourile sunt și foarte rezistente fizic, din moment ce nu s-au deteriorat în urma deselor mutări ale bibliotecii mele, portretele înnobilând-o și conferindu-i un plus de luciu artistic.

Ședințele în care am pozat au fost un dublu calvar, atât pentru mine, cât și pentru pictor. De ce? Pentru că, agitat, mă mișcam într-una, astfel că tare greu îi fu pictorului să îi surprindă expresivitatea neascultătorului și junelui model. Căci, am uita să vă spun, pe vremea aceea eram tânăr, aveam de unde... poza.

FUGĂREȘTE-MĂ

măcar în seara asta

nu mai pune mâna

pe electrocasnice

știi cât e de periculos

mai bine fugărește-mă

prin casă

de sus în jos

ca să vezi cât sunt

de frumoasă

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.