Direcția strategică II.1 din viitoarea Strategie de dezvoltare a Văii Jiului, realizată de către consultanții PwC, firma de consultanță agreată de UE și CE în spațiul european, are ca și viziune „Reconfigurarea sectorului energetic al regiunii prin valorificarea potențialului de dezvoltare pe diverse paliere”. La acest capitol realizatorii documentului propun două obiective: 1. Identificarea activităților energetice alternative mineritului care să maximizeze utilizarea resurselor naturale ale zonei, ale activelor miniere și energetice viabile precum și a experienței muncitorilor calificați din sectorul minier; 2. Creșterea performanței energetice a fondului locativ și a clădirilor publice.

 

Dar înainte de toate să vedem cum prezintă cei de la PwC situația actuală după analiza efectuată de ei anul trecut. Am subliniat pasajele sau informațiile importante.

„Exploatarea industrială a huilei în Valea Jiului a început încă din anii 1840, odată cu promulgarea Legii generale a mineritului. Atât populația, cât și economia, s-au dezvoltat în următorii ani aproape exclusiv datorită exploatării cărbunelui. Începând cu anul 1995, din cauza procesului natural de dezindustrializare a unei industrii naționale supradimensionate, principala activitate economică a zonei a intrat în declin. Astfel, după încetarea activității uzinelor de preparare a cărbunelui, a urmat închiderea minelor noi și a celor cu producții mici și condiții geo-miniere grele.

În noiembrie 2012 s-a constituit Societatea Comercială Complexul Energetic Hunedoara S.A. (CEH), în urma fuziunii prin contopire a Societății Comerciale Electrocentrale Deva și a Societății Comerciale Electrocentrale Paroşeni, având ca asociat unic Statul Român. În august 2013, CEH a fuzionat prin absorbție cu Societatea Națională a Huilei Petroșani (având ca domeniu principal de activitate exploatarea minelor de huilă din Valea Jiului). Activitatea principală a CEH este producția de energie electrică, alte activități desfășurate fiind furnizarea energiei electrice, producerea, transportul și distribuția energiei termice și exploatarea huilei din Valea Jiului.

În cadrul Direcției Energie a Complexului Energetic Hunedoara se află subordonate două sucursale energetice, respectiv Sucursala Electrocentrale Deva  (4 blocuri energetice cu o putere instalată de 210 MW fiecare și un grup energetic de 235 MW pe huilă) și Sucursala Electrocentrale Paroșeni (aceasta din urmă fiind localizată în Valea Jiului, cu un grup energetic de 150 MW care utilizează drept combustibil huila provenită din exploatarea perimetrelor miniere). Exploatările miniere (EM Lonea, EM Livezeni, EM Vulcan și EM Lupeni) se află subordonate Direcției Miniere din cadrul Complexului Energetic Hunedoara, împreună cu Sucursala Prestserv Petroșani, acestea asigurând extragerea cărbunelui superior, respectiv a huilei.

Disponibilizările și concedierile colective demarate în cadrul CEH contribuie la scăderea efectivului de personal, la finele anului 2019 numărul angajaților fiind de 4.130 persoane, în scădere cu 2.542 de persoane față de numărul mediu de salariați din 2014 (6.672 persoane).

Ca urmare a pierderilor acumulate de CEH de la înființare și până în prezent, societatea aflată în insolvență se confruntă cu probleme grave, veniturile realizate acoperind doar parțial cheltuielile, fapt ce a dus la majorarea substanțială a datoriilor. Situația financiară precară nu a permis realizarea investițiilor pentru susținerea activităților curente, ceea ce a condus la realizarea unor producții diminuate de energie electrică. În plus, CEH se confruntă cu riscul retragerii autorizațiilor de funcționare ca urmare a neîndeplinirii la termen a achiziției de certificate de emisii de gaze cu efect de seră.

În anul 2019, CEH a efectuat o analiză tehnico-economică privind procedura de dare în plată a activelor. Ca urmare a acestei analize, a rezultat un posibil scenariu și anume darea în plată a unor active aparținând Sucursalei Electrocentrale Deva către Consiliul Județean Hunedoara și Consiliul Local al Municipiului Deva în vederea asigurării furnizării în sistem centralizat a energiei termice în municipiul Deva; precum și darea în plată a unor active aparținând CEH (SE Paroșeni, EM Lonea, EM Livezeni, EM Vulcan, EM Lupeni, Prestserv Petroșani) și înființarea unei noi societăți.

Contextul și structura CEH, starea tehnică necorespunzătoare și gradul ridicat de uzură al anumitor active energetice și miniere ca urmare a lipsei investițiilor precum și situația financiară dificilă în care se află societatea limitează implementarea unor măsuri viabile de redresare, singura posibilitate în opinia CEH de continuare a activității de producere a energiei electrice pentru sistemul electroenergetic național (SEN) fiind aplicarea procedurii de dare în plată a activelor funcționale.

Cu o putere instalată de 150 MW și o putere netă de 130 MW, centrala Paroșeni asigură în prezent sub 0,5% din necesarul național, CEH livrând în SEN sub 1.5% din energia produsă de centralele electrice dispecerizabile în primele 3 luni ale anului 2020.

Deși România continuă să se bazeze pe termocentralele existente pentru a menține funcționarea în siguranță a sistemului energetic național și pentru asigurarea unui nivel rezonabil de independență energetică, conform versiunii în lucru a Strategiei Energetice a României 2019-2030, cu perspectiva anului 2050, lignitul exploatat din zona Olteniei va rămâne în mixul energetic după următorii 10 ani și nu huila din Valea Jiului.

În ceea ce privește eficiența energetică, conform versiunii preliminare a Strategiei Regionale de Specializare Inteligentă 2021-2027 (RIS3) a Regiunii Vest, sectorul clădirilor este unul dintre marile consumatoare de energie (40% consumul final de energie) și responsabil pentru o cantitate semnificativă de emisii de CO2 (36% din emisiile de CO2).

UAT-urile din Valea Jiului au beneficiat de oportunități de accesare a fondurilor europene pentru reabilitarea termică a clădirilor, toate UAT-urile fiind implicate activ în demersurile necesare în vederea realizării lucrărilor de creștere a eficienței energetice în construcții”.

 

O analiză cam „subțirică”, cu multe scăpări, omisiuni în părți esențiale

Analiza începe corect, prezentându-se faptul că după 1995, după încetarea activităților preparațiilor, au început și marile probleme ale minelor de huilă din Vale. Totuși, în analiză se omit două mari chestiuni. Dar să nu spui amintești că una dintre problemele mari pentru activitatea de extracție a cărbunelui a fost și distrugerea efectivă a siderurgiei, mai ales la Hunedoara, unde huila de Valea Jiului era principala materie primă pentru oțelărie, sau faptul că din 1990 încoace guvernele s-a alocat foarte puțin pentru investiții necesare la deschiderea unor noi straturi miniere și retehnologizarea minelor, este ca și cum ai scrie că un scaun are un picior sau două, nu patru, cum ar trebui să prezinte siguranță celui ce stă pe el. Sunt două aspecte importante și mă așteptam ca acestea să fie subliniate aici, pentru ca analiza să fie cât mai corectă și mai exactă. Poate că fiind un draft, aici se vor face completările de rigoare, dacă nu, înseamnă că s-a făcut o analiză pe repede înainte, doar ca să fie și nimic mai mult. Atunci de ce o strategie șchioapă, pe bani mulți, se pune întrebarea? E ca și cum s-ar pune o ștampilă înainte, fără consultarea pacientului.

 

Multe date teoretice despre Mintia și Paroșeni. Dar ce facem cu partea „practică”?

În continuare, după datele și informațiile legate de transformarea în timp, după 1989, a combinatului minier în complex energetic și așa mai departe, se vine cu date pur teoretice legate de cele două electrocentrale, Paroșeni respectiv Mintia, sau viceversa, cum vreți să o luați. Chestiunile scrise pe acest draft sunt pur teoretice aici, că „practica ne omoară”, cum se spune, iar în alte detalii tehnice nu intru, îi las pe specialiști să spună de când cele două capacități energetice n-au mai produs cât se scrie aici și dacă au produs vreodată la capacitate maximă. Nciodată guvernanții n-au sprijinit acest sector în zona noastră decât parțial și pentru anumite interese de grup. Poate că aici ar trebui să se țină cont și să fie trecute și o sinteză a multor studii efectuate de oameni de specialitate, ingineri faimoși din industria energetică și minieră, de care Valea Jiului și Hunedoara au beneficiat din plin și care au scris realitățile, până la virgulă, dar analizele lor au fost uitate prin cine știe ce sertare, mai ales în Capitală. Este rolul celor de la PwC să le caute, dacă vor o analiză serioasă și concluzii clare. Altfel, discutăm doar de niște date seci, teoretice, să nu le zic banale.

 

Peste 10 ani în mixul energetic se va regăsi lignitul, nu huila

Trecem de partea cu disponibilizări din CEH și peste partea cu insolvența, pe care de-acum o știm cu toții foarte bine - și aici mai existau destule date de trecut și o analiză mai clară, cu date mult mai multe, pe categorii, vârstă, specializare și așa mai departe și peste partea cât produce Paroșeniul, deși este singura unitate din țară de acest gen în care s-au investit un purcoi de bani pentru desulfurare, dar producția este sub capacitate mult (și aici trebuiau scrise cauzele, ținând cont că e o analiză extinsă și de sinteză!), și ajungem la partea cu „versiunea în lucru a Strategiei Energetice a României 2019-2030, cu perspectiva anului 2050, lignitul exploatat din zona Olteniei va rămâne în mixul energetic după următorii 10 ani și NU huila din Valea Jiului”.

Niciodată până la acest document NU s-a scris, negru pe alb, acest lucru. Minerilor din Valea Jiului niciun lider de sindicat, ministru sau conducător de complex energetic nu le-a explicat exact treaba asta! Unii vorbeau pe la colțuri că bazinul minier al Olteniei va fi favorizat în această chestiune în detrimentul bazinului carbonifer Valea Jiului, explicând că oltenii au fost întotdeauna mai uniți și au avut conducători și politicieni mai buni și mai influenți în zona ministerelor, dar niciodată nu s-a spus clar care va fi situația cu lignitul și huila în următorii 10 ani, vorbim din anul 2019 cum se scrie! Tocmai ni s-a spus că cele două mine, ultimele ce vor rămâne după 2024 funcționale, vor „funcționa mult și după 2027”. Acel „mult” înseamnă, practic, doar încă doi ani. Deci în 2029 ar fi cam gata cu extracția huilei din Vale, cel puțin asta se deduce din ceea ce se scrie și e prima dată când rezultă cu exactitate un an clar de final a ceea ce înseamnă minerit! Totuși, presimt că ceva nu se coordonează bine aici și undeva ori e o minciună la mijloc, ori în draft mai există trecute și informații eronate. Spun asta deoarece de la finele anului trecut se pare că europenii și-au schimbat conceptul și modul de gândire legat de minele noastre, inclusiv cei de la Comisia Europeană au fost de acord anul acesta, după cum susține ministrul Energiei, Virgil Popescu, ca minele aflate pe închidere să funcționeze încă trei ani, până la finele anului 2024, iar celelalte două să funcționeze „mult după 2027”!  Vom vedea în timp care a fost adevărul. Că în privința minelor aflate pe închidere Lonea și Lupeni politicienii de toate culorile, sindicatele, conducerea CEH s-au întrecut în minciuni.

 

Reabilitarea energetică a clădirilor- o chestiune deosebit de importantă pentru localitățile Văii Jiului

În ceea ce privește ultima informație din acest subcapitol legat de situația actuală, dacă tot s-a sărit de la una la alta, adică de la producția de energie electrică, la situația CEH, ajungându-se la sectorul clădirilor consumatoare de energie și reabilitare termică a acestora (se putea face și aici un subcapitol distinct că vorbim de cu totul altă chestiune), aceasta este semi-eronată! Vă spun și de ce…

Nu poți scrie într-un astfel de document, care va ajunge pe masa comisarilor europeni și pe baza căruia se vor aproba sau nu fonduri europene nerambursabile pe proiecte integrate necesare Văii Jiului, că primăriile au beneficiat de „oportunități de accesare a fondurilor europene pentru reabilitarea termică a clădirilor, toate UAT-urile fiind implicate activ în demersurile necesare în vederea de creștere a eficienței energetice în construcții”, când doar în două-trei orașe din Vale se vede clar acest lucru! Este ca și când ai scrie că totul e bine și frumos. Că totul e rezolvat, când nici 10% din blocurile din Valea Jiului n-au beneficiat și nici nu vor beneficia de lucrări de reabilitare termică în viitorii doi-trei ani! Și despre partea cu „oportunitățile de accesare a fondurilor europene” pentru astfel de proiecte, mai încetișor cu „pianul pe scări”, că se sparge. Au fost multe condiții, a fost impusă treaba cu „asociațiile de proprietari”, care ne ține în loc deoarece în marea majoritate a localităților „lipsesc cu desăvârșire”. Au fost, de asemenea, multe bariere birocratice în ultimii cinci ani, apoi și mai multe probleme chiar și la proiectele câștigate. De exemplu, la licitații la un moment dat nu s-au mai găsit constructori. Aceștia au motivat că de când europenii au stabilit bareme de prețuri la materiale. Toate s-au scumpit în România și nu se mai merită financiar ca ei să se apuce de lucru. Așa se face că blocurile reabilitate într-o localitate sau alta, din sute existente în fiecare, aproape că se pot număra pe degete! E o problemă ce în acest draft ar trebui să fie subliniată aparte ca fiind o ultra necesară în momentul de față pentru comunitatea Văii Jiului, pentru cele șase municipii și orașe. (Va urma)

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.