07.04.2021,  18:54:56 | 0 comentarii | 120 vizualizari
Evoluţia condiţiilor miniere la minele de cărbuni din Ardeal şi Banat (III)
de Marian BOBOC

Pentru mulţi plugari - lucrul la mină e ceva secundar

Nu mai este în lumea întreagă, exceptând, poate, America, nici o ţară industrială, a cărei colonii miniere - în primul rând, coloniile minelor de cărbuni - să se compună din elemente aşa de eterogene, precum cele de la minele noastre din Ardeal. În consecinţă, şi rezultatele muncii diferă şi nu poate fi vorba de capacitatea uniformă de muncă.
Coeficientul gradului de rezultate al unei exploatări e cu atât mai favorabil, cu cât mai mulţi lucrători stabili şi bine îngrijiţi are acea exploatare. Acest coeficient devine nefavorabil şi în urma împrejurării că la minele noastre, lucrează şi mulţi plugari, care nu consideră lucrul în mină, decât ca o ocupaţie secundară, vremelnică şi, în consecinţă, nu-şi dezvoltă toată ambiţia de muncă. Precum reiese din cele de mai sus, exploatările miniere numai aşa pot reuşi în emulaţia modernă, dacă vor a urca cu orice preţ capacitatea de lucru a a lucrătorilor lor, lăsând ca grosul muncii să fie făcut de  maşini, dar şi urcând necontenit nivelul intelectual al lucrătorilor. Cu alte cuvinte, dezvoltând în muncitori o cât mai mare energie sufletească...

Relaţiile timpurii ale lucrătorilor cu patron

Raportul lucrătorului faţă de patron e reglementat de lege. Acest raport dintre lucrător şi patron s-a format în cursul istoriei, cum am văzut, după felul cum s-a schimbat şi configuraţia juridică şi economică a vieţii de stat. A fost odată o vreme, când cadrele primitive şi modeste ale montanisticii nu încercau nici o reglementare specială a acestui raport. Anume, atunci când proprietarul sau arendaşul pământului puteau să exploateze liber minereurile accesibile cu uşurinţă. Mai târziu, când comorile subsolului au devenit proprietatea puternicilor şefi de triburi, a domnitorilor ori a statului, exploatarea minelor se făcea, în cea mai mare parte, de către sclavi.
Condiţiile de muncă ale acestor sclavi erau determinate de sistemul feudal. Chiar aşa era şi pe vremea romanilor, cu toate că aici s-a dezvoltat mai târziu o societate mai liberă de lucrători minieri.

În regulamentul din Ramelberg – contractul de lucru era cel puţin de un an

Raportul de serviciu a devenit mai liber odată cu învierea unei concepţii sociale creştineşti la germanii din evul mediu, concepţie ce o descoperim în actele de privilegii şi în regulamentele de pe atunci.
Regulamentele de serviciu germane din evul mediu conţineau deja reglementarea raportului de serviciu. Aşa, de exemplu, regulamentul din Ramelsberg prevedea că, contractul de lucru trebuie să dureze cel puţin un an. Dacă se găsea cineva cu purtare anti-contractuală ori neconvenabilă, acesta nu mai putea fi primit în serviciu nicăieri.

Prevederi importante pentru mineri în statutele din Kuttenberg şi în regulamentul de Salzburg din 1532

Statutele din Kuttenberg fixează termen reciproc de denunţare a serviciului şi anume - opt zile. Aceste statute conţin şi prevederea că lucrătorului licenţiat (concediat - n.a.) din serviciu, fără un motiv important şi fără a fi anunţat, i se cuvine salariul pe o săptămână. Cel care a lucrat undeva cel puţin şase săptămâni fără întrerupere nu putea fi concediat din serviciu la Crăciun, la Paşti şi la Rusaliii, fiindcă atunci era cam anevoios de găsit serviciu.
Regulamentul de la Salzburg din anul 1532 prevede luarea jurământului de la mineri, ba aici citim şi prescripţia că lucrătorii nu pot fi acceptaţi decât cu prezentarea unui certificat în bună regulă.

Şi în 1926, indisciplina era pedepsită

În prezent (în 1926 - n.a.), mai toate legile miniere prevăd un termen de 14 zile pentru denunţarea serviciului. Se pot, însă, concedia fără nici o denunţare prealabilă acei muncitori care şi-au încălcat angajamentele în mod esenţial în privinţa fidelităţii, sârguinţei, respectării şi supunerii faţă de superiori ori care se ocupă cu afaceri incompatibile cu serviciul lor.

Casa frăţească (Bruderlade) - cea mai veche instituţie socială a mineritului - îşi are rădăcini în mineritul roman

Una din cele mai vechi instituţii sociale ale industriei miniere este Casa frăţească (Bruderlade). Originea acestei instituţii o găsim deja la romani, unde lucrătorii minieri, precum se află în scris, se asociază pentru a-şi da ajutor mutual. E lucru cert că nu se găseşte altă branşă industrială, care să simtă nevoia, în momentul naşterii sale, ca aceia ce o exercită să se sprijine unul pe altul în anumite cazuri. Înfiinţarea acestei instituţii se datorează nu numai faptului că lucrătorii sclavi din vechime erau părăsiţi, într-o stare mizerabilă, şi lucrau încordat, ci şi împrejurării că munca minieră periclitează, deseori, sănătatea şi viaţa celor ce au îmbrăţişat-o, aceştia fiind expuşi atacurilor şi jafurilor din partea celor ce se foloseau de situaţia izolată a minelor.
Sunt autori care afirmă că, casele frăţeşti germane din evul mediu îşi trag originea chiar de la asociaţiile de ajutorare mutuală ale romanilor, înfiinţate şi întreţinute în mod autonom. Ba chiar din aceste instituţii trag concluzia că montanistica germană îşi trage naşterea de la montanistica romană din Dacia şi de pe malul Dunării.

1188. Casa frăţească de la Gostar.
Cotizaţie obligatorie.

Oricum ar fi, este incontestabil că, casele frăţeşti sunt des amintite în datele vechi, deşi nu s-au descoperit formele originale şi organizarea acestor instituţii.
Neuburg susţine că la Gostar exista deja în anul 1188 o asociaţie pentru ajutorarea bolnavilor şi pentru înmormântarea membrilor săi. Mai târziu, se menţionează astfel de instituţii în mai multe statute.
Esenţa caselor frăţeşti o exprimă în modul cel mai clar denumirea nemţească (Bruderlade). Când se făcea plata, fiecare lucrător depunea într-o ladă câţiva bani. Suma astfel adunată fiind păstrată şi administrată, fără nici un amestec extern, de către cei mai bătrâni lucrători. Dintre statutele miniere germane, acela din Goslar este primul care reglementează organizarea caselor frăţeşti, ori mai bine zis, prevede cotizaţia obligatorie.

Şi la casa frăţească din Freiberg de la 1400 cotizaţia era obligatorie

Una dintre cele mai vechi case frăţeşti este cea din Freiberg, despre care s-a dovedit cu acte că exista deja în 1400. La început, servea scopurilor religioase, ca şi mai toate instituţiile similare, în general. Mai târziu, organizaţia s-a organizat din ce în ce mai bine, astfel încât nu-şi îndeplinea doar scopul general şi propriu-zis, ci da şi ajutoare părinţilor pentru educarea şi pregătirea copiilor talentaţi. Se îngrijeau chiar şi de daruri de nuntă. Aceste case frăţeşti mai dovedesc, în mod marcant, că minerii din vechime trăiau foarte bine din banii comunităţii, deoarece îşi ţineau serbările lor cu un lux, care ne aduce aminte de banchetele moderne.

Casele frăţeşti din Ardeal. Regulamentul din 1600.

Şi casele frăţeşti miniere din Ardeal sunt de origine veche. Regulamentul, refăcut în 1600 în baza obiceiurilor de casă frăţească, prevede că o casă frăţească trebuie să fie administrată de un comitet regulat, ordonând, totodată, ca din plata fiecărui miner să se reţină, săptămânal, un ban; din câştigul pe prima săptămână a minerului nou venit se scădea în contul casei frăţeşti 1/4 parte; tot aceiaşi cotizaţie o plătea şi minerul ieşit din casă, dacă intra din nou în serviciu.
Casele frăţeşti miniere din vechiul imperiu urmăreau, în general, tot acest scop comun: tratament  medical gratuit pentru membrii bolnavi, administrarea de medicamente fără plată, pensionarea lucrătorilor bătrâni şi invalizi, ajutorarea văduvelor şi orfanilor, înmormântarea gratuită a membrilor şi a celor din familia acestora.

Petreceri. Banchete. Educaţie.

Pe vremuri, era un obicei general aranjarea de petreceri şi banchete comune cu ocazia unor sărbători, cheltuielile fiind acoperite de casa frăţească. Obiceiul acesta a degenerat mai apoi, aşa că mai târziu a trebuit să fie oprit prin anumite prevederi în statute.
Mai înainte, casa frăţească avea un rol mult mai larg şi o însemnătate socială mult mai importantă. În cadrul acestei instituţii se desfăşura şi se impunea orice manifestare mai liberă ori mai mare a vieţii sociale. Aici a prins rădăcini conştiinţa morală, simţul social, disciplina, respectul faţă de autori şi dragostea de ordine a vechiului miner.

Tatăl minerilor (Brudervater) - şeful casei frăţeşti – un mic domnitor printre mineri

Într-o lucrare, intitulată Psihologia minerului, am citit următoarea caracterizare: “Preşedintele comitetului casei frăţeşti este tatăl fraţilor (Brudervater); într-adevăr - un mic domnitor printre mineri. Să fii ales tatăl fraţilor este o mare cinste. Toţi minerii, bătrânii şi copiii te salută respectuos. El aranjează toate treburile lor şi  o singură căutătură a ochilor e destul pentru potolirea spiritelor agitate. La nuntă el e naş din oficiu, tot aşa, mai întotdeauna, şi înmormântările tot el le aranjează. Îndatorirea tatălui fraţilor este, între altele, şi de a vizita pe cei bolnavi, ca nu cumva simulanţii să păgubească pe nedrept casa frăţească, iar reconvalescenţii să nu se apuce, în contra ordinului medicului, de muncă, casnică mai grea. Pentru această vizită a bolnavilor însă i se cuvine un onorariu separat.”

Casele frăţeşti - oglinda vieţii mineritului

Nu e, deci, numai o simplă frază, ci un adevăr istoric, afirmaţia cercurilor miniere că pe terenul minerirului ne întâlnim cu cele mai vechi instituţii culturale. Felul potrivit al acestora ar putea servi şi astăzi, de pildă, la organizarea socială a altor branşe.
De când casele frăţeşti au fost reglementate prin statute, în organizarea lor nu s-a schimbat în fond mai nimic, până chiar  în ultimele zile ale existenţei lor. Casele frăţeşti au fost, deci, şi în zilele lor din urmă, o oglindă conservatoare a instituţiilor sociale ale vieţii miniere, exponenţii tradiţionali, monumentele vechii colegialităţi miniere. Însemnătatea şi chemarea lor n-au scăzut nici în zilele din urmă, ci, din contră, au tot crescut, treptat, cu dezvoltarea activităţii mineritului, mai cu seamă de când cărbunii de piatră şi-au început rolul de transformare a vieţii noastre economice.

1854. Legea generală minieră austriacă.
Obligaţia de a fi membru al casei frăţeşti.

Legea generală minieră austriacă din anul 1854 a prevăzut instituţia caselor frăţeşti. Această lege prevedea că, pentru asistenţa socială a minerilor nevoiaşi, a văduvelor şi orfanilor, trebuie să se înfiinţeze case frăţeşti. “Fiecare lucrător este obligat a intra membru al casei frăţeşti de la uzină unde este angajat şi a plăti cotizaţia fixată (art. 210 şi 211)”. Art. 22 exprimă dreptul lucrătorilor de a lua parte în organizarea casei frăţeşti, parte prin faptul că este de atribuţia lor a desemna comitetul, în înţelegere cu direcţia, parte prin aceea că pot colabora la redactarea statutelor.
Legea mai prevedea ca statutele caselor frăţeşti să fie înaintate spre aprobare autorităţii miniere regale, care era chemată să supravegheze conducerea şi administrarea averii caselor frăţeşti.
(va urma)


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 7 ori 10  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal





* * *
* * *
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter