09.04.2021,  00:56:39 | 0 comentarii | 248 vizualizari
Evoluţia condiţiilor miniere la minele de cărbuni din Ardeal şi Banat (IV)
de Marian BOBOC

Legea pentru tratamentul bolnavilor din 1891. Igiena - prioritatea caselor frăţeşti.

În ultimii ani de existenţă a caselor frăţeşti, acestea s-au pus aproape în tot locul în serviciul igienei, dacă îi era posibil din punct de vedere material. Legea pentru tratamentul bolnavilor, promulgată în anul 1891, conţine anumite dispoziţii referitor la tratamentul în spitale a membrilor casei frăţeşti şi prevede chestia cheltuielilor.

Legea din 1907 pentru asigurarea contra accidentelor. Preluarea caselor frăţeşti de către Casa Centrală de Asigurări Sociale.

Legea din 1907 pentru asigurarea contra accidentelor şi pentru ajutorarea bolnavilor înseamnă un progres esenţial în situaţia socială a lucrătorilor minieri. La fel, şi celelalte legi de la preluarea imperiului încoace, adică de la preluarea caselor frăţeşti de Casa Centrală a asigurărilor Sociale, legi care prevăd ca toţi muncitorii angajaţi la mină trebuie să fie asiguraţi pentru caz de pensionare, boală şi accidente, fără a ţine cont dacă sunt definitiv sau numai provizoriu angajaţi.

Locuinţele - o problemă a noii epoci.
Înlesniri pentru construcţia caselor de către mineri.

În afară de instituţia caselor frăţeşti încă o problemă preocupă nu doar cercurile miniere, întreprinderile şi întreaga societate, fiind şi o problemă socială a guvernului. Aceasta este chestia locuinţelor. Multe interese individuale şi familiare, sociale şi morale ale muncitorului sunt în strânsă legătură cu locuinţa sa. Deci, chestia locuinţei merită cu tot dreptul sprijinul larg de care se bucură azi în toate statele culturale.
Chestia locuinţelor nu prea forma, pe vremuri, obiectul  unei preocupări înteţite. Ceea ce se poate explica prin împrejurările sociale nedezvoltate ale epocii vechi. În unele acte de privilegii din evul mediu se găsesc, ce e drept, avantaje însemnate referitor la locuinţele minerilor. Însă, aceste înlesniri nu implicau altceva decât libertatea minerilor de a-şi construi casele lor şi edificiile de exploatare pe oricare loc al moşierului respectiv, de a-şi tăia gratis lemnele necesare, precum şi scutirea de orice contraprestaţiune pentru case.

La început, a fost locuinţa-cazarmă...

Doar cerinţele minelor de cărbuni moderne au dat imboldul mai pronunţat progresului social pe tărâmul locuinţelor muncitoreşti. Odată cu mărirea maselor muncitoreşti ocupate a crescut tot mai bine şi însemnătatea necesităţii promovării, după toate raporturile, binelui lucrătorilor, precum şi recunoaşterea marii influenţe a bunăstării muncitoreşti.
Problema locuinţelor muncitoreşti a fost scoasă în relief, în special de două puncte de vedere sociale mai proeminente: igiena  modernă şi aşezarea stabilă a muncitorilor.
În fiecare ţară, aşa şi în Ardealul nostru, dominau diferite împrejurări care au influenţat - mai mult sau mai puţin - soluţionarea acestei probleme.
La început, era obiceiul general ca întreprinderile să construiască pe terenul şi pe cheltuiala lor proprie locuinţele necesare muncitorilor, având în vedere, totdeauna, tehnica arhitecturii şi necesităţile sociale. Pretutindeni se ridicau, mai întâi, cazărmi mari, greoaie. Întâi de toate, în planul acestora se lua în considerare economisirea pe cât posibilă a terenului şi dorinţa de a locui cât se poate de  mulţi lucrători între zidurile lor. Înghesuiala mare de oameni - ce  o implica astfel de cazărmi - a arătat, în curând, neajunsurile sanitare şi morale, cărora erau expuşi muncitorii şi familiile lor.
Metoda de cazarmă nu se mai întrebuinţează astăzi (în 1926, n.a.), decât la construirea locuinţelor lucrătorilor celibatari.

Locuinţe separate, pentru 2 - 4 familii de mineri

Pentru evitarea acestor neajunsuri, s-a adoptat, apoi, sistemul locuinţelor separate. În urma acestuia, se clădea separat pentru 2-4 familii - după caracteristicile terenului - câte o casă cu dependinţele necesare gospodăriei şi cu câte o grădină. Pentru avantajele ei sociale, morale şi sanitare, acest sistem a fost îmbrăţişat de mai toate întreprinderile care se interesează de  muncitorii lor, fiindcă s-a evidenţiat că chestia locuinţelor nu poate fi rezolvată decât pe această cale, în conformitate cu cerinţele vremurilor moderne.
În multe ţări străine se lăsa la aprecierea lucrătorului cum să-şi ridice casa; în acest scop i se dădeau diferite avantaje ca, de exemplu, împrumut avantajos, teren şi material de construcţie la preţuri reduse.

Minerii-ţărani

Observăm la minele din Ardeal, în ultimele 3-4 decenii, dar mai cu seamă astăzi (în 1926, n.a.), o uniformitate sistematizată în privinţa construirii locuinţelor muncitoreşti. Însemnătatea problemei locuinţelor o simt mai bine, de obicei, întreprinderile mari decât acelea mai mici, al căror efectiv de lucrători  se recrutează în cea mai mare parte din ţărănimea din jurul minelor. Aceşti mineri ţărani se duc acasă după fiecare schimb sau se adăpostesc în locuinţe-cazarme, dacă depărtarea e aşa de mare, încât nu le este posibilă întoarcerea zilnică la vatra lor. Ei se alimentează cu cele aduse de acasă. Acesta e mai cu seamă cazul în regiunile noastre miniere, cu majoritatea de lucrători  români. Pentru îmbunătăţirea sanitară a acestor locuinţe, mai avem multe de făcut.

Primele locuinţe în Valea Jiului

Cele mai vechi locuinţe separate le găsim la minele de cărbuni din Drâncova şi la noi, în Valea Jiului. Ideea acestor locuinţe separate cuprinde tot mai mult teren.
Un principiu de fond pentru construirea coloniilor muncitoreşti este, în continuare, ca acestea să fie  cât mai aproape de mina unde lucrează muncitorul. Şi asta pentru ca osteneala grea, cauzată de depărtarea mare ce trebuie străbătută, să nu influenţeze în mod nefavorabil capacitatea sa de lucru.
Apă bună, canalizare cum se cade şi evitarea lemnului igrasios, precum şi respectarea cerinţelor sanitare moderne la construirea caselor, toate acestea sunt mijloacele cele  mai apte pentru augumentarea mulţumirii, bunăstării familiare, traiului moral şi, indirect, a capacităţii de muncă a lucrătorului. Nimic ce se înfiinţează pe acest teren, nu rămâne sterp.

Magazine doar pentru mineri.
Alimentele şi băutura - scutite de taxe.

Întreprinderile doresc să servească bunăstarea minerului şi a familiei sale prin înfiinţarea magazinelor alimentare pe lângă exploatările miniere. Scopul acestor magazine este de a facilita lucrătorilor procurarea ieftină şi grabnică a celor necesare traiului.
Astfel de instituţii existau în 1926 pretutindeni, pe unde se găsesc muncitori angajaţi în număr mare şi în mod stabil.
În privinţa alimentării minelor, încă din vechime întâlnim multe avantaje; astfel, alimentele şi băuturile importate de coloniile miniere erau scutite de dări, minerilor le era permis a practica meseriile alimentare, a ţine târguri separate, ba, în unele locuri, nici pescuitul şi vânatul nu le era interzis, ci, cel mult, li se făceau doar unele restrângeri în această privinţă. De asemenea, lemnele de foc şi păşunea le primeau gratis şi nici impozite nu plăteau.
Administrarea magazinelor de alimente se face conform regulelor aprobate de autoritatea minieră şi, de obicei, într-un cadru reglementat de direcţia întreprinderii. Nu se puteau ţine în depozit decât articole indispensabile de alimentaţie şi îmbrăcăminte. Nimeni nu era obligat să cumpere din aceste magazine, nici măcar pe credit.

Fortuna salutaris – zeiţa minerilor romani.
Un altar minier ridicat de Altarverein.
Casele frăţeşti şi Sfânta Varvara.

O trăsătură caracteristică şi stimabilă a sufletului vechilor mineri era evlavia. Pericolele multe care ameninţă nu doar integritatea corporală, ci foarte des însăşi viaţa minerului, amintindu-i necontenit slăbiciunea omului, sunt adevăratele  motivele pentru cultivarea religiozităţii. Însă nu numai numeroasele pericole ale muncii îl fac conştient pe miner de neînsămnătatea şi neputinţa umană, ci şi nestatornicia norocului e potrivită de a-i aminti pronia cerească.
În urma cercetărilor arheologice, e cunoscut faptul că şi minerii romani erau evlavioşi; în acest sens, aceştia i-au  ridicat altare şi temple lui Jupiter şi Junonei. Mai mult, aceştia îşi formaseră ideea unei zeiţe speciale a minerilor, Fortuna salutaris, căreia îi cereau ajutorul divin.
De asemenea, în evul mediu, întâlnim şi la minerii germani sentimente religioase. De exemplu, vechea reuniune de altar (Altarverein) din Freiberg a ridicat în biserica Maicii Domnului (Leibfrauenkirche) un altar “minier”, dăruind de multe ori bani în scopuri religioase.
Şi vechile case frăţeşti au dat destule dovezi de sentimente evlavioase. Din excedentele acestor case se făceau cadouri bisericilor, şcolilor şi altor instituţii pioase. Cu ocazia serbărilor mai mari, minerii strângeau colecte pentru preoţii lor  care, în ziua de Sfânta Varvara, protectoarea minerilor, ţineau slujbă în biserică. Acest obicei era şi în 1927 întâlnit în mai toate comunităţile miniere.

Şcolile şi bisericile erau sprijinite de casele frăţeşti şi de întreprinderile miniere

Casele frăţeşti mai înstărite întreţineau şcolile, ridicau biserici şi suportau cheltuielile acestor instituţii chiar şi în Valea Jiului. În unele locuri, şi întreprinderile miniere înfiinţau aceste instituţii, fiind convinse de faptul că şcoala şi biserica sunt temelia morală a lucrătorilor.
O misiune, în locul statului, îndeplineau, pe tărâmul întreţinerii şcolilor şi bisericilor, unele întreprinderi miniere române din Valea Jiului, cum ar fi societăţile Petroşani, Lupeni şi Lonea. De notat că minele statului au dat, de la început, exemple frumoase în această privinţă.

Igiena şi bolile minerilor

În acele timpuri, fără sprijinirea şi cultivarea igienei nici măcar nu se putea închipui bunăstarea minerilor. Prima condiţie în această problemă este ca spiritele milioanelor de muncitori să fie mai bune, mai dezvoltate şi să priceapă cele mai însemnate idei de fond. Prima - nu există drepturi fără obligaţii. A doua - nimeni nu poate prospera fără muncă.
Aceste adevăruri îşi au aplicaţia lor mult mai mult în industria minieră, unde se află  în strânsă legătură interesele economice elementare.
Sprijinirea igienei muncitorilor este, deci, o problemă a cărei soluţionare ne interesează pe toţi. Pe terenul muncii miniere întâlnim foarte multe simptome, care vor duce la slăbirea unor generaţii întregi, dacă nu se vor lua, din timp, măsurile necesare.
În chestiunea igienei medicilor minieri, primul şi cel mai hotărâtor cuvânt este cel al medicilor minieri. 
Factorii dăunători sănătăţii minerilor sunt: necurăţenia, aerisirea defectuoasă, beţia, locuinţa rea, nesănătoasă, solul murdar, apa rea de băut, lâncezirea lucrătorilor (şi, din această cauză, capacitatea proastă de lucru), salariile mici, mizeria, tuberculoza, intoxicaţia de plumb. La minerii de la minele de cărbuni, mai putem aminti, ca împrejurări speciale, în legătură cu ocupaţia lor: temperatura mai caldă şi aerul cu conţinut redus de oxigen. Aceste împrejurări sunt izvorul diferitelor boli, deoarece implică funcţionarea necontenit forţată a plămânilor. Temperatura mai ridicată cauzează şi o asudare mai intensă, în urma căreia minerii sunt siliţi a consuma, într-un schimb de lucru, 2-4 litri de apă; acest fapt duce la lărgirea stomacului, ba, de mai multe ori, dacă apa nu este bună duce şi la catar stomacal.
Cele mai obişnuite boli ale minerilor sunt reumatismul, anemia şi dilatarea inimii. Pentru îngrijirea sănătăţii minerilor e necesară aerisirea ireproşabilă şi apa bună de băut. Locuinţa trebuie şi ea să fie bine aerisită şi sănătoasă. Găzduirea şi ospătarea a prea multor persoane este recomandabil a se evita.
(va urma)


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 5 ori 5  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal





* * *
* * *
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter