20.04.2021,  16:20:30 | 0 comentarii | 497 vizualizari
Fascinanta şi puţin cunoscuta poveste a Văii Jiului, de la 1840 până la 1926, scrisă după noţile repausatului inginer minier Gustav Polyak de Samson, prelucrate şi completate de Arpad Schreiber - conductor principal minier (IV)
Booking.com
de Marian BOBOC

Galerii la Jieţ şi Defor. Locuinţe la Petrila. Colonia Livezeni

Tot în această vreme, a început şi construirea principalelor galerii din Jieţ şi de la Defor. Şefii de exploatare a minelor statului erau, în afară de inginerul şef, Veres Szentgyorgyi şi Stepfan. În anul 1871, la minele statului, a venit din Toked, ca arpentor, inginerul minier Francisc Tallaschek.
Odată cu lucrările miniere, statul a început şi construcţiile. Astfel, a clădit, la Petrila, mai multe case ca locuinţe pentru oficianţi, suboficianţi şi lucrători. Tot atunci, a fost ridicată şi colonia din Livezeni. Construirea caselor acestei colonii a fost dată în antrepriză lui Arpad Barcsay şi arhitectului Strausz, aceştia finalizând lucrarea într-un termen foarte scurt, de necrezut pentru acele timpuri.

Dezvoltare în stil american. Contele M. Lonyai. Colonia Lonya (Lonea)

Pe vremea aceea, ministrul de finanţe era contele M. Lonyai, proprietar particular de mine şi el, care impulsiona dezvoltarea minelor statului în Valea Jiului şi, în consecinţă, era gata de orice sacrificiu. Prin urmare, bani fiind destui, deschiderea minelor şi construirea clădirilor mergeau în stil american.
După numele ministrului ungur, colonia clădită în partea de răsărit a comunei Petrila s-a numit Lonya (Lonea).
E foarte probabil ca lucrările de dezvoltare a minelor din Valea Jiului să fi întârziat mai mult, dacă n-ar fi fost în acea vreme ministrul de finanţe al Ungariei, contele Lonyai.

Ortaci made in Balanbanya, Ştiria&Carniolia

Cu toate că Societatea Braşoveană a început lucrările de pregătire, în mod mai hotărât, numai după 1869, totuşi, explorarea şi deschiderea unor straturi a început-o deja în 1867.
Lucrările miniere din Valea Jiului, crescând treptat, oamenii de meserie cam lipseau. La început de tot, minerii au fost aduşi din jurul Abrudului, Roşiei Montana şi a altor mine din munţii Apuseni. Minele statului ungar au adus foarte mulţi mineri nemţi din Bucovina şi, de asemenea, un număr considerabil de mineri secui din Balanbanya.
Cum lucrările în cărbune cereau din ce în mai mulţi oameni cu cunoştinţe speciale, care nu puteau fi aduşi din interiorul ţării, foarte mulţi specialişti au fost chemaţi şi aduşi în Valea Jiului din Ştiria şi Carniolia. Aceşti mineri ştirieni şi carniolieni au rămas în cea mai parte aici, în Valea Jiului, iar urmaşii lor trăiesc şi astăzi aici.

Vagonete&şine de la Călan

Obiectele necesare pentru începerea exploatării minelor, ca vagonete, şine, diferite unelte miniere, erau aduse toate din Călan, transportul acestora fiind făcut cu căruţele.
În anul 1868, în partea Minei Est, Societatea Braşoveană a clădit locuinţa administratorului minelor. Tot în acest an a ridicat pentru cancelarii o clădire separată, câte o sală de apel în părţile de est şi de vest, magaziile necesare şi vreo câteva locuinţe pentru funcţionari.  Lângă locuinţa administratorului se afla un parc frumos, foarte întins. Pe terenul acestui parc, s-a construit, în 1910, atelierul central. 

Hotelierul Grausam din Braşov

În 1869, s-a început construirea coloniei de jos; aceasta se întindea atunci numai în jurul Biroului central de astăzi. Tot aici a fost clădit restaurantul şi cazinoul societăţii, care deveniseră deja foarte necesare, funcţionarii nu prea având unde să ia masa. La acest restaurant al societăţii, a fost chemat ca hotelier şi administrator al cazinoului Grausam, hotelier originar din Banat.

Galeriile Gustav, Gluck auf şi Ferdinand

În partea vestică din Petroşani, pe locul Minei Vest, Societatea Braşoveană a pregătit trei galerii. Şi anume: galeria Gustav - adică galeria principală (la nivelul Petroşaniului), galeria Gluck auf şi galeria Ferdinand.
Însă, galeria principală a braşovenilor nu se afla acolo unde în 1926, se găsea galeria principală a Minei Vest, ea fiind în dreapta pârâului de acolo.
Galeria Gustav comunica cu galeria Gluck auf cu ajutorul unui puţ de legătură, prin care ajungeau produsele miniere din galeriile Gluck auf şi Ferdinand în galeria principală, de unde, apoi, se scoteau de râznaşi la lumină.
Galeria Carol.
În partea estică, braşovenii au săpat două galerii: galeria principală de extragere şi galeria Carol. Nivelul  galeriei principale comunica cu suprafaţa, în partea de la Ferro, printr-un puţ de 90 de metri.
Câtă vreme braşovenii înaintaseră cu galeria principală din partea de vest până la vreo 400-500 de metri, în partea de est, galeria principală a ajuns la o lungime de 1200 de metri. Prima producţie de cărbune, Societatea Braşoveană a scos-o din aceste exploatări.

1871. Câteva vagoane de cărbune.
1872-1873.  30 de vagoane/ zi -sărbătoarea ortacilor

În 1871, producţia zilnică abia de trecea de câteva vagoane; treptat, a crescut, astfel încât în anii 1872 - 1873 atingea, adesori, cifra de 30 de vagoane pe zi, care era o producţie record şi care era sărbătorită, întotdeauna în mod deosebit.
Paralel cu minele Societăţii Braşovene, se dezvoltau şi minele statului maghiar. Mai cu seamă, abatajul la zi din Petrila producea cantităţi importante de cărbuni. Stratul principal din Petrila atingea şi la suprafaţă, acolo unde era abatajul la zi, o grosime de 40 de metri. Statul maghiar lucra nu doar la Petrila, ci, paralel cu lucrările de aici, şi la Jieţ şi Defor începuse exploatarea cărbunilor.

Exploatări pe Sălătruc. Colonia de la Livezeni

De altfel, statul ungar a mai lucrat, în afară de locurile amintite deja, şi la Sălătruc (partea de dincolo de Petroşani, spre Pasul Surduc). Pe lângă pârâul Sălătruc a deschis mai multe exploatări, care au avut rezultat descoperirea mai multor straturi mai subţiri de cărbune. Statul plănuise să ridice şi aici o colonie, materialul pietros necesar construcţiei fiind adunat la un loc deja, de construirea clădirilor nu s-a mai apucat însă fiindcă - precum vom vedea mai târziu - exploatările statului au fost date în arendă pe 50 de ani Societăţii Braşovene, încetându-se aici lucrările. Colonia statului de la Livezeni nu a fost dată în folosinţă. Pe vremea aceea toţi funcţionarii de la minele statului locuiau în Petroşani şi Petrila. Clădirea, care, în prezent, serveşte de local oficial al Inspectoratului minier, era locuinţa şefului exploatărilor statului. Peste drum de această casă se aflau birourile diferitelor servicii.

Sondări la Livezeni.
Zsigmondy, Karafiath& Kronberger

Tot în această vreme, statul a început sondările la Livezeni. Sondarea a fost dată de stat în antrepriză vestitului antreprenor de sondaje Zsigmondy. Însă, lucrările au fost executate de către inginerul minier Karafiath şi de maistrul de sondaj Kronberger. La început, s-a sondat în două locuri. Prima sondă era peste drum de actuala primărie, în apropierea vechii biserici ortodoxe. Curând, această sondă a fost părăsită şi s-a forat, apoi, doar sondarul de sub cimitir, lângă şosea. Această sondă există şi astăzi. Străpunsese la o adâncime de 600 - 700 de metri toate straturile de cărbuni din Valea Jiului.
Îndată ce s-a dat în folosinţă calea ferată, Valea Jiului a devenit destul de cunoscută. Această împrejurare se datorează nu doar cercurilor miniere din ţară, ci şi celor din străinătate, care au început să se intereseze de Valea Jiului.

1871. Vin belgienii în Valea Jiului de Sus. Inginerul Amadeu Kaigear, secretarul Împăratului Mexicului!

În anul 1871, un grup financiar belgian a început tratative cu proprietarii Văii Jiului de Sus, Rafael Hoffmann şi Societatea Anonimă Transilvania. Drept rezultat al negocierlor, acest grup a trimis, pentru cercetarea şi observarea terenului din Valea Jiului, o comisie, al cărui conducător a fost inginerul minier Amadeu Kaigear, expert minier. Din această comisie făcea parte şi secretarul fostului împărat al Mexicului, Maximilian. Comisia a cercetat toate terenurile Văii Jiului de Sus. După aceea, a plecat pentru a-şi face raportul. După vreo câteva luni, expertul belgian Kalgear a venit în Valea Jiului de Sus, unde a stat o vreme mai îndelungată, cercetând şi studiind temeinic tot terenul.

Arvună de 70.000 de fiorini

În baza acestor observaţii şi studii, expertul Kalgear pare să fi făcut un raport foarte favorabil grupului financiar interesat, deoarece acesta a pornit imediat tratativele cu proprietarii Societăţii Transilvania şi cu Rafael Hofmann. Aceste tratative au şi dus la rezultate, întrucât aceste terenuri au fost cumpărate de grupul belgian, care i-a plătit drept arvună  30.000 de fiorini lui Hofmann, iar societăţii Transilvania - 40.000 de fiorini.

O afacere... belgiană. Cum se pierde o arvună...

Pe parcursul acestor tratative, grupul financiar belgian a început tratative şi cu guvernul maghiar. I-a cerut acestuia ca una dintre liniile ferate ce erau în construcţie spre vechiul regat - întrucât în acea vreme, nu exista către acesta nici un drum de fier - să treacă prin Pasul Surduc. Această cerere era motivată prin faptul că belgienii se orientau spre vechiul regat, pentru desfacerea cărbunilor. În urma promisiunilor făcute de către guvernul ungar în această privinţă, belgienii au perfectat cumpărarea minelor. Însă, Parlamentul ungar nu a votat decât construirea liniilor ferate către Predeal şi Orşova, respingând proiectul căii ferate prin Surduc. Din această cauză, belgienii au reziliat contractul de cumpărare, pierzând arvuna dată, în sumă de 70.000 de fiorini.

O pădure la Cîmpu lui Neag pentru 24.000 de florini

Acest grup financiar, prin mijlocirea lui Rafael Hofmann, a cumpărat, apoi, de la Francisc Grausam, pentru suma de 24.000 fiorini, o pădure de brazi foarte întinsă. Aceasta se afla în hotarul comunei Cîmpu lui Neag cu teritoriul vechiului regat. Belgienii nu au exploatat, însă, această pădure, care, mai târziu, a fost cumpărată foarte ieftin de Victor Maderspach senior, care a exploatat-o şi a prelucrat-o în fabrica sa de cherestea din Iscroni.

Un fost ofiţer de informaţii. Evreul cămătar

Proprietarii concesiunilor Societăţii Transilvania erau Alexandru Mara, dr. Schmidt şi Janossy -moşieri. Mara, ca fost ofiţer de informaţii, avea serviciul la Budapesta, unde a ajuns la mâna unui evreu cămătar galiţian, cu numele, de Lazăr Blau, de la care, într-un moment de nevoie financiară, a împrumutat nişte bani, semnându-i pentru 1.000 de fiorini poliţe în valoare de 3.000 - 4.000 de fiorini.
În 1869, când Societatea Transilvania a obţinut concesiunea a 6 perimetre, Blau, vrând să le cumpere ieftin, a trimis un expert, cu care era înţeles, a subevaluat aceste perimetre. Dr. Schmidt şi Janossy, în loc să fi apelat la un expert de încredere, au fost păcăliţi, vânzându-i lui Blau pentru un preţ derizoriu. Aşa a devenit Blau proprietarul a jumătate din părţile Societăţii Transilvania, Mara având cealaltă jumătate. Cu aceasta din urmă, Blau a isprăvit repede, Mara fiindu-i dator. În scurt timp, Blau a devenit şi proprietarul părţii lui Mara.
(va urma)


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 8 ori 6  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal





* * *
* * *
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227






Publicitate
Newsletter