Articole de acelasi autor

De vorbă cu un ţăran de pe Valea Jiului (II)

De vorbă cu un ţăran de pe Valea Jiului

Marian BOBOC vă prezintă / Ediția princeps a Zilei Minerului (Român). August 1951

Ziua Minerului / Sărbătoare sau comemorare?

CĂLĂTORIILE CONTINUĂ!

CĂLĂTORIILE CONTINUĂ!

De 110 ani Petroșaniul se poate mândri cu o rețea de apă și canalizare

File din povestea Văii Jiului

Casinoul Muncitoresc parcă ar fi Palatul Dogilor! / Doar vin, bere şi… sirop de zmeură

BERGABUMMUSEUM LEOGANG / UN ȘUT CU SFINȚII

Când am ajuns la Muzeul Tehnic din Viena, primul meu gând a fost să văd cu ochii mei muzeul mineritului din… muzeu. L-am găsit la spectaculosul „raion” dedicat energiei și mineritului. Din păcate, m-am aflat doar la locul potrivit, nu și la momentul potrivit. Muzeul era închis. Văzându-mi dezamăgirea, amicul meu s-a interesat dacă, chiar și așa închis, nu l-am putea vizita, „totuși”. Un „totuși” cu subînțeles românesc, care, din păcate, nu a avut efectul scontat dat fiind locul unde se desfășoară acțiunea… I s-a spus că trebuia să ne programăm din timp, că trebuie să fim nu știu câți în grup, că trebuie să mai plătim un bilet suplimentar, că… Prietenul meu, băiat descurcăreț, nu s-a lăsat descurajat și a mai făcut o ultimă încercare de a pătrunde în subteranele vieneze, spunând că va plăti el atâtea bilete cât e nevoie pentru a-l vizita. I s-a spus că așa ceva nu e permis.... Așa că mi-a făcut câteva poze la poarta „Gabrielen zeche”, căci așa se numește „mina” din superbul muzeu vienez. Și, ca amintire, a relațiilor miniere româno-austriece, m-am fotografiat și cu un „ortac” autriac care stătea nemișcat pe un soclu. Poate data viitoare, dacă mă voi mai nimeri vreodată pe „strasse”-le Vienei, voi avea mai mult noroc. Noroc bun! Pardon... Glück Auf!

LA POARTA MUZEULUI MINERITULUI HAUSHAM

Tocmai mă trezisem la München, la Hotelul „Müller”, din maratonul turistic al berilor. Inutil să descriu oboseala produsă de blondele înalte ale hameiului. Gândurile înotau încă, tulburi, în spuma berilor, încercând cu disperare să nu fie înecate. În planul croit în țară nu era prevăzut să mergem până la Hausham. De-abia la München am aflat că există un muzeu al mineritului de cărbune la Hausham. Atâta mi-a trebuit! Mi-am convins ortacii de pribegii turistice să mergem până acolo. Am mers, cred, vreo oră cu mașina. Pentru mine ca și copilot, asta înseamnă circa două beri. Peisajul a fost frumos și berile bune. Din păcate, doar cu astea m-am ales. Când am ajuns la Hausham, muzeul era închis. Se deschidea de-abia peste vreun ceas și jumătate. După o încercare de parlamentare telefonică în încercarea de a îmblânzi spiritul teutonic, amicul meu a aflat exact ce am aflat și la muzeul din Viena: programul e program și nu poate fi schimbat. Nici chiar dacă la poarta muzeului bate însuși poetul… Marian Boboc. Mi-am făcut o poză (în tricoul primit cadou de la Asociaţia Salvatorilor Minieri şi de Suprafaţă din România...), pentru ilustrarea capitolului „Muzee ratate”. M-am urcat în mașină. Am desfăcut o bere. Și mi-am luat „la revedere!”. Și de data aceasta pentru mine norocul mineresc nu a fost… bun

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.